Trupul neînsuflețit al criticului literar Nicolae Manolescu va fi depus luni la Ateneul Român.
Persoanele care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptate aici între orele 11.00 și 14.00.
Nicolae Manolescu avea 84 de ani și era președintele Uniunii Scriitorilor din România. A murit la Spitalul Elias, unde se afla internat în urma unui stop cardiac. Va fi înmormântat marți la Cimitirul Sfântul Ioan din Râmnicu Vâlcea.
Florentina Mihăiță:
Nicolae Manolescu a fost critic și istoric literar, profesor universitar, membru al Academiei Române și președintele Uniunii Scriitorilor din România. Născut în Râmnicu Vâlcea, pe 27 noiembrie 1939, într-o familie de profesori, sub numele Nicolae Apolzan, a preluat numele Manolescu de la bunicul său în custodia căruia a rămas, după ce părinții au fost arestați din motive politice.
Nicolae Manolescu a absolvit Facultate de Filologie a Universității din București și era doctor în Litere. Își dorea să devină profesor de literatură, dar la sfârșitul facultății, profesorul său, George Ivașcu l-a îndemnat să scrie critici literare pentru revista Contemporanul. Și nu s-a mai oprit. A fost cronicar la revista România Literară, iar după 1990 a devenit editorialist și director al acestei reviste.
A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din 2005, iar în 2006, ambasador al României la UNESCO. După revoluție, s-a implicat și în politică. A fost președinte al Partidului Alianța Civică, a fost ales senator și a înființat Alianța Națională Liberală care l-a desemnat candidat la președinție. Partidul a fuzionat apoi cu PNL. În anul 2000, s-a retras din politică.
A fost realizator al emisiunii Profesiunea mea, cultura, iar de-a lungul carierei a publicat peste 40 de volume. Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române.
Într-o emisiunea la postul public de televiziunea, Nicolae Manolescu spunea că există două tipuri de lectură.
”Lectura amatorului este o lectură de plăcere care îi provoacă anumite satisfacții de ordin emoțional, de ordin moral, de ordin intelectual, fie că descoperă acolo lucruri care seamănă cu viața lui, fie că descoperă lucruri la care nu s-a gândit niciodată, fie că îi plac personajele, este lectură, în general vorbind, de tip afectiv. Și în al doilea rând, profesionistul urmărește, să spune așa acea cantitate inefabilă, nemăsurabilă, necuantificabilă, de literar dinlăuntrul romanului sau al poeziei sau al piesei de teatru”’, afirma Nicolae Manolescu.
‘’La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic, spunea Nicolae Manolescu în volumul Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă.
Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută’’, spunea Nicolae Manolescu.
(Sursa foto: Facebook Uniunea Scriitorilor din România)
