Cererea de pe piața muncii e din ce în ce mai mare, dar cei care vor să ocupe posturile sunt din ce în ce mai puțini. Cum se explică acest paradox, având în vedere că sunt aproape 4 milioane de persoane care nu muncesc în România? Invitatul lui Tudor Mușat în emisiunea „Piața Victoriei” este Alexander Milcev, membru în Consiliul Director AmCham – Camera de Comerț Americană în România – România. Alexander Milcev a explicat la Europa FM de ce s-a creat acest paradox social. Mai mult, Alexander Milcev subliniază că „Avem nevoie de persoane în ciuda robotizării, automatizării și amenințării că noi toți o să fim înlocuiți într-o zi de roboți. Această amenințare este foarte departe”.
Tudor Mușat: Ați coordonat și prezentat această analiză din piața muncii privind România. Ce arată? Ne apropie de un răspuns la ântrebările de mai sus?
Alexander Milcev: „În general, în Europa, problema forței de muncă este una complexă. În România, din păcate, este mai complexă decât în alte părți, așa că suntem aici campioni la probleme, din păcate, nu și la soluții. Și adevărul este că într-un fel suntem victima propriului succes din acest punct de vedere pentru că dacă ne uităm la statistica ultimului deceniu putem să constatăm că din 2007 până acum PIB-ul României a crescut aproape de două ori. Și cu siguranță știm ce s-a întâmplat cu populația, care nu a crescut deloc, ba a scăzut.
Avem și probleme demografice: românii nu s-au născut mai mult peste nivelul de înlocuire a populației, acel parametru de care probabil a auzit multă lume, de 2,1 persoane ca să fie o populație stabilă. S-a suprapus și fenomenul emigrării – cunoaștem toți pe cineva care a plecat undeva în Europa sau chiar și mai departe peste ocean și avem o diaspora de care ne mândrim, însă această diasporă nu este în țară și nu produce acel PIB care s-a dublat în ultimii aproape 15 ani”.
„Piața forței de muncă suferă – toți angajatorii caută și nu găsesc persoane care să ocupe acele posturi vacante”
„Și, desigur, când avem populație mai mică care produce un PIB mai mare evident că îți pui întrebarea cum s-a putut așa ceva. Și, cu siguranță, răspunsul de bază este că a crescut productivitatea muncii. De crescut, ea a crescut, dar suntem deja cu populația activă la cote maxime de turație și de aceea piața forței de muncă suferă – toți angajatorii caută și nu găsesc persoane care să ocupe acele posturi vacante. De acolo vine și această discuție că este piața angajaților și nu piața angajatorilor și vorbim despre asta încă din perioada de dinainte de pandemie”, a spus Alexander Milcev la Europa FM.
„Avem nevoie de persoane în ciuda robotizării, automatizării și amenințării că noi toți o să fim înlocuiți într-o zi de roboți. Această amenințare este foarte departe”
Tudor Mușat: Spuneți că forța de muncă era la turație maximă… forța de muncă actuală, angajată – care lucrează – e la turație maximă, dar nu toată forța de muncă e la turație maximă. Că înțelegem că nici măcar nu este forța de muncă la vreo turație, adică sunt vreo patru milioane de persoane care nu lucrează.
Alexander Milcev: „Aveți perfectă dreptate. Este chiar un paradox cum de forța de piață cere aceste joburi și acele locuri de muncă și sunt sute de mii de persoane care ar fi apți să facă această muncă, însă nu sunt angajate. Nici nu sunt angajate în câmpul muncii, nici nu sunt în studii sau în programe de training sau reskilling.
Să revin asupra ideii de discrepanță și dezvoltarea noastră economică în ultimii 15 ani: aceasta este cauza pentru care avem mai multe persoane decât în 2007 care au contribuit la PIB-ul de atunci, în ciuda lipsei de populație PIB-ul a crescut. Pe seama productivității, cum am spus, însă doar creșterea productivității nu este suficientă și ea nu poate să ducă la infinit.
Deci, avem nevoie de persoane în ciuda robotizării, automatizării și amenințării că noi toți o să fim înlocuiți într-o zi de roboți, momentan, această amenințare este foarte departe de linia adevărată. Și, iată, suntem unde suntem.
Și revenind la problema pe care ați ridicat-o dumneavoastră: da, este un paradox social de acest grup dispersat de cetățeni ai noștri, compatrioții noștri, care nu sunt angajați în câmpul muncii și de care este nevoie. Și sunt mai multe explicații și mai multe fenomene”.
„Este nevoie de o schimbare drastică de paradigmă și aici un rol activ aparține statului”
„Sunt carențele sistemului educațional – sunt recordmen la capitolul abandon școlar în rândul copiilor, tinerilor. 2 din 10 români cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani nu sunt nici în proces academic, nici nu muncesc, nici nu participă la vreun program de training – ceea ce cu siguranță indică o ratare a sistemului social, sistemului de stat de această edcuare și e clar că e o zonă unde ar fi un eufemism să zic că este nevoie de îmbunătățire.
Este nevoie de o schimbare drastică de paradigmă și aici un rol activ aparține statului, de la Ministerul Educației, Tineretului și Ministerul Economiei, care să implementeze acele programe sociale teoretice pentru care există și bani alocați, resursă din PNRR. Și este clar că este o zonă unde trebuie făcut ceva, altfel economia nu are cum să performeze la potențialul ei”, a explicat Alexander Milcev la Europa FM.
„Sunt și sisteme de protecție socială minimă pentru cei care sunt în șomaj sau, deseori, este sprijinul familiei”
Tudor Mușat: Referitor la acești tineri, ca să înțelegem de ce ei nu pot fi cooptați. Ne așteptăm ca pentru unii să existe cursuri de calificare, să ajungă la ei mai bine ofertele existente pe piața muncii și aici e rolul unor structuri – statul, în primul rând, ministere și așa mai departe. Dar există și situațiile în care se cere pur și simplu muncă necalificată sau joburi mai ușoare unde te poți forma la locul de muncă. Nici pentru acestea nu se găsesc tinerii respectivi și atunci apare întrebarea: dacă nu muncesc, dacă nu studiază, cum de nu pot fi absorbiți nici măcar în acele locuri care au pretenții mai mici?
Alexander Milcev: „Și dacă nu lucrează, din ce trăiesc?”.
Tudor Mușat: Asta sigur că este o mare întrebare care ne frământă pe toți.
Alexander Milcev: „Din păcate, este o întrebare la care nu am un răspuns acum și pe care studiul nu a adresat-o și probabil că este una la care este foarte greu să răspunzi. Putem, desigur, specula. Sunt și sisteme de protecție socială minim pentru cei care sunt în șomaj sau, deseori, este sprijinul familiei”.
Urmărește aici întreaga emisiune „Piața Victoriei”
Sursa foto: Shutterstock
