Pantelimon Halippa s-a născut în august 1883, în satul Cubolta din Basarabia, pe atunci, gubernie a Imperiului Țarist. A terminat liceul Teologic Ortodox din Chișinău și oarecum suprinzător, și-a continuat studiile într-un domeniu cât de poate de diferit. S-a încris la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Tartu, oraș aflat în Estonia. Pe când era student, a izbucnit o revoluție anti-țaristă și spre binele său, Pantelimon Halippa s-a întors ls Chișinău.
Tot pe atunci, se înființa și Partidul Național Moldovenesc și Halippa a fost unul dintre membri fondatori. Așa se face că în 1906 a fost trimis la Moscova să prezinte doleanțele țăranilor moldoveni. Negocierile au fost un eșec total și o bună parte dintre membrii delegațiilor din întreg Imperiul Țarist s-au ales, după caz, cu zile sau săptămâni de arest. Printre ei, și Pantelimon Halippa, care avea primul contact cu viață din spatele gratiilor.
Întors la Chișinău, a devenit redactor al ziarului „Basarabia”. În fapt, era prima publicație perioadică în limba română din Basarabia. Subiectele din paginile ziarului nu erau tocmai pe placul autorităților, așa că Pantelimon Halippa a abandonat proiectul și s-a refugiat în România.
Mai precis, la Iași, unde a și terminat facultatea de Litere și Filosofie. S-a întors în Basarabia în 1913 și vreme de 4 ani, a publicat revista “Cuvântul Moldovenesc”.
Printre temele predilecte erau necesitatea învățământului în limba română, împropietărirea țăranilor și ați ghicit, unirea cu România. Între timp, a reintrat în politică și anul 1918 l-a găsit în fruntea Sfatului Țării Basarabiei.
De fapt, Halippa a fost președintele acestui for în momentul în care a fost votată unirea cu România. În perioada interbelică, a deținut numeroase funcții publice în România Mare, inclusiv cea de Ministru al Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale.
Tot pe atunci și-a publicat și singurul volum de poezii. Se numea “Flori de pârloagă” și conținea doar o parte dintre cele 280 de poezii ale sale. Alte scrieri ale lui Pantelimon Halippa au fost publicate post mortem.
După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Basarabia a fost ocupată de Uniunea Sovietică și așa cum era de așteptat, Halippa a protestat vehement. A făcut același lucru și după instalarea regimului comunist în România și oarecum previzibil, a fost condamnat la închisoare fără să aibă parte de un proces.
Inițial, a fost închis la Sighetul Marmației și după doi ani, a fost predat rușilor, care l-au condamnat la 25 de ani de muncă silnică în lagărele din Siberia. Spre norocul său, a fost trimis înapoi în România după numai câțiva ani, numai că aici a fost încarcerat imediat la Aiud.
Nici după eliberare nu i-a fost ușor, pentru că între timp, autoritățile i-au confiscat aproape toate bunurile. Pantelimon Halippa s-a stins în aprilie 1979, la București. În ciuda anilor de închisoare și de muncă silnică, a apucat venerabila vârsta de 95 de ani.
