Israelul se pregătește de invazia la sol în Gaza, pe fondul amenințărilor Iranului că lumea musulmană se va implica militar. Invitatul lui Tudor Mușat, Ovidiu Raețchi, președintele Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență, explică în emisiunea „Piața Victoriei” dacă Iranul ar putea să provoace angrenarea altor forțe în acest conflict sau dacă oficialii iranieni ar putea contribui la extinderea conflictului deja existent. Mai mult decât atât, Raețchi explică ce oprește, totuși, Iranul să înceapă ofensiva la sol în Gaza dacă retorica Iranului nu este una îngrijorătoare.
Marți seara, Israelul a atacat un spital baptist din Fâșia Gaza – Al-Ahli Arabi Baptist, iar în urma atacului au fost raportate 500 de decese. Tot marți seara, o școală din Fâșia Gaza a fost ținta unui atac israelian în urma căruia au murit șase oameni. Conform celui mai recent bilanț al războiului din Orientul Mijlociu, peste 4200 de răniți în Israel, din 7 octombrie până în prezent, transmite Ministerul Sănătății din Israel, conform publicației The Guardian. În Fâșia Gaza, Aproape 3000 de persoane decedate și peste 12.000 de persoane rănite.
„Iranul, dacă își va arunca în joc Hezbollah pentru a salva Hamasul, riscă să se trezească și cu acest braț armat din nord distrus”
Tudor Mușat: Cât de mare e pericolul ca Iranul să se implice?
Ovidiu Raețchi: „Cred că este o alegere complicată și pentru Iran, pentru că pe de-o parte știm că prioritatea Israelului – pe lângă salvarea ostaticilor, evident – strategică este distrugerea Hamas. Și după cum se poartă în acest moment Israelul, e limpede că el țintește, unul câte unul, liderii organizației pe care în ritmul acesta o va decapita chiar dacă ei vor încerca să scape peste hotare. Există, sigur, și alte variante prin care Mossad să ajungă la ei.
Iranul nu poate să lase – din perspectiva investiției pe care a făcut-o în această organizație teroristă – Hamasul să dispară atât de ușor și atunci soluția evidentă de salvare a Hamasului ar fi activarea Hezbollah – o grupare care ar deschide conflictul și în nord și ar obliga armata israeliană să lucreze pe două fronturi și ar crea o presiune mai semnificativă decât cea din sud, pentru că Hezbollah, am văzut pe toate aproximările privind arsenalul, este de zece ori mai matur, mai antrenat și mai dotat cu rachete cu rază medie de acțiune, pentru a ataca.
Problema este că nu suntem într-un scenariu business as usual în Orientul Mijlociu, în sensul în care nu deschizi acum un astfel de front cu Israelul pentru o confruntare standard de o săptămână în care shimbi câteva rachete, faci câteva acțiuni punctuale la graniță și lucrurile se termină printr-o încetare a focului.
Ca să facem referire la Europa dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, nu suntem într-un moment 38-37-36 în Israel, cum nu mai există loc de înțelegere cu agresorul. Deja am trecut de 1 septembrie 39 și Israelul și comunitatea internațională sau euroatlantică în spatele lui – în special Statele Unite – vor merge până la capăt în distrugerea celor care au lansat operațiunea teroristă din 7 octombrie sau care susțin operațiunea teroristă din 7 octombrie.
Deci, Iranul dacă își va arunca în joc Hezbollah pentru a salva Hamasul riscă să se trezească și cu acest braț armat din nord – care este mai puternic și mai apropiat inclusiv spiritual – să se trezească și cu el distrus. Și atunci văd niște ezitări din punctul acesta de vedere și văd deocamdată Iranul jucând în această logică de confruntare retorică, care în mod tradițional este extrem de fierbinte în relația Israel – Iran. Ayatollahul ar arunca astfel de cuvinte și într-o situație mult mai liniștită. Ei vorbesc despre distrugerea Israelului în condiții de business as usual”.
Ar putea Iranul încerca să provoace angrenarea altor forțe sau extinderea acestui conflict?
Tudor Mușat: Mă uit la forțele pe care le-au desfășurat Statele Unite în zonă. Nu ai zice că este de presupus sau de așteptat că un război între Iran ca națiune și SUA sau între alte state din zonă și SUA. Ce anume urmărește totuși Iranul?
Ovidiu Raețchi: „Iranul urmărește – așa cum urmărește și Hamas – sporirea continuă a tensiunii și exportarea tensiunii dinspre Fâșia Gaza înspre Europa și înspre Orientul Mijlociu. Dacă își vor proteja așa cum spunea Hamasul ca formațiune teroristă fanion a Iranului, soluția lor pentru Orientul Mijlociu ar fi mai degrabă organizații jihadiste mai mici care pot produce și daune mai mici din punct de vedere militar Israelului, pot produce eventual daune cu caracter strict din zona teroristă și mă gândesc în primul rând la Siria pentru că grupări susținute de Iran direct sau indirect în Siria ar avea o capacitate mai mare de a amenința Israelul din rațiuni georgrafice. Siria este singurul stat din regiune, pe lângă Liban, care are acea graniță în înălțimile Golan și care ar putea să amenințe geografic Israelul. Iordania și Egiptul fac parte din blocul care și-a normalizat relațiile cu Israelul, iar Irakul – unde mai există alte structuri controlate de Teheran – are o anumită distanță față de Israel și are state buffer în cale în primul rând Iordania care este pilonul regional de stabilitate acolo și am văzut cât de curtată este Iordania de către Antony Blinken zilele acestea”.
Ce oprește Israelul să înceapă această ofensivă dacă retorica Iranului nu este îngrijorătoare?
Ovidiu Raețchi: „În primul rând, din perspectiva mea, vorbim despre pregătirea operațiunii de slavare a ostaticilor. Psihologic, toată armata israeliană, tot spionajul, tot leadershipul politic în momentul de față de gândește fără oprire la salvarea ostaticilor nu atât la operațiunea de distrugere a Hamas. Acea operațiune ne va fi nouă prezentată în media – este o operațiune despre care vom discuta, dar în realitate, în camera din spate întâlnirile cele mai importante au loc pentru a pregăti planul.
Și v-aș da exemplul din istoria Israelului, momentul de la Entebbe – 76 – când o structură teroristă a luat ostatici un avion cu peste 200 la momentul inițial și cu acel avion au mers către Entebbe în Uganda, acolo unde era la putere Idi Amin. După o serie de negocieri au eliberat o parte din ostatici, cei care nu aveau cetățenie israeliană sau nu erau evrei născuți cu alte cetățenii au rămas 106 persoane capturate de teroriși la Entebbe.
Entebbe se afla la 4000 de kilometri distanță și trebuia traversat aerian un spațiu în care se aflau statele arabe cu care Israelul era încă în conflict la momentul respectiv și totuși Israelul a avut capacitatea de a concepe o operațiune de comando care să pună avioane să ajungă la 4000 de kilometri distanță, deși alimentarea era o problemă, să coboare pe aeroport, să salveze ostaticii și a fost o operațiune în care a existat din partea israeliană o singură victimă, chiar comandantul acțiunii și fratele lui Benjamin Netanyahu. Eu sunt convins că asta se întâmplă și acum”.
Urmărește aici întreaga emisiune „Piața Victoriei” cu Tudor Mușat și Ovidiu Raețchi
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Bilanțul persoanelor rănite și decedate în Israel și Fâșia Gaza de la izbucnirea războiului până în prezent
