Știați că la Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” din Târgoviște este expus un tablou care ilustrează aproape ad litteram versurile eminesciene din ”Scrisoarea a IV-a”?
Unul dintre marii coloriști ai artei românești, pictorul Gheorghe Petrașcu a creat pentru privitorul din viitor o imagine sugestivă și convingătoare, cu tușe vii, fragmentate, a motivelor întâlnite în poemul lui Mihai Eminescu. Putem admira, ca în versurile poetului, cerul nopții înstelate, reflexia lunii și a castelului pe luciul lacului, patru lebede albe, iar pe mal sălciile aplecate și, ca o încheiere, barca, ce ne introduce idila a doi îndrăgostiți abia schițați și oglindiți în apa ușor deranjată de trecerea lor.
Tabloul face parte din seria peisajelor cu tematică nocturnă, pe care Gheorghe Petrașcu – care s-a bucurat de aprecierea specială a maestrului Nicolae Grigorescu încă de la debut – a realizat-o între anii 1900 – 1925.
Lucrarea s-a aflat, până în 1990, în colecția descendenților direcți ai artistului, ajungând apoi în colceția de artă a a muzeului din Târgoviște.
Considerat drept unul dintre marii coloriști ai artei românești, pictorul Gheorghe Petrașcu s-a născut, la Tecuci, în iarna anului 1872. Pașii tânărului Petrașcu l-au purtat mai întâi spre științele naturale, dar firea romantică l-a îndrumat spre Școala de arte frumoase, unde reușise în același an (1893).
Șapte ani mai târziu, în 1900, Gheorghe Petraşcu este primit cu entuziasm la prima expoziție la Ateneu, lucru datorat și aprecierii din 1898 a maestrului Nicolae Grigorescu, când îl recomanda pentru o bursă în străinătate. Astfel, începe parcursul artistic al maestrului Petrașcu, croit treptat prin muncă asiduă, căutări plastice neîncetate și talent, pentru a ajunge la expresia dorită.
Între anii 1900 – 1925 pare să fie atras de tematica nocturnă, când realizează un ciclu de astfel de peisaje. Acesta este și cazul lucrării de față „Interpretare după Scrisoare IV de Mihai Eminescu”. Peisajul reprezintă în opera artistului începutul referirilor la poezia eminesciană și prin extensie la creatorul Eminescu.
De aceea, această lucrare îl așează pe Petrașcu alături de artiștii români care au realizat lucrări cu tematică eminesciană (Ștefan Luchian, Ary Murnu, Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, Mișu Teișanu, Alexandru Ciucurencu, Lucia Dem. Bălăcescu, Marcel Chirnoagă, Alexandru Țipoia, Sabin Bălașa ș.a.). Lucrarea s-a aflat, până în 1990, în colecția descendenților direcți ai artistului, ajungând apoi în colcția de artă a Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.
Compoziția ilustrează aproape ad litteram, versurile eminesciene din Scrisoarea IV:
„Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, / Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; / Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, / Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. / Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa / Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. / Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, / Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, / Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, / Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. / / Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, / Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, / Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie, / Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie.” și urmarea…
Astfel, sunt trecute în revistă lapidar, cu tușe vii, pe alocuri line, fragmentate, accentuate ori diluate, o serie de motive întâlnite în poemul lui Mihai Eminescu precum: cerul înstelat, reflexia Lunii și a unui castel pe luciul unui lac, patru lebede albe, pe mal sălcii cu pletele atârnând și ca o încheiere, barca, ce ne introduce idila a doi îndrăgostiți abia schițați și oglindiți în apa deranjată de trecerea lor. Întregul peisaj este unul feeric, cu o cromatică închisă, ușor rece, care descrie perfect atmosfera nopții.
