Prima medalie militară românească a fost bătută pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1860.
Se numea „Pro virtute militari” și a ajuns la pieptul celor care o meritau abia 6 ani mai târziu, pe timpul lui Carol 1.
Medalia este din bronz, și pe o parte are o acvila cu un bour pe piept. Cumva, stemele reunite ale Țării Românești și Moldovei.
În plus, acvila are în cioc o cruce și în gheare ține o sabie și un sceptru, semne ale puterii. Pe cealaltă parte a medaliei se poate citi „13 Septembrie 1848, Dealul Spirei”.
Pe atunci, Europa și evident, țările române, erau în plina Revoluție Pașpotistă, spune muzeograful Constantin Corneanu.
“În Dealul Spirii, în 13 septembrie 1848, a avut loc cea mai importantă luptă din istoria Armatei Românie de la 1711, de când noi rămânem fără armate naționale. O luptă între compania de pompierii condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu și trupele otomane care au încojurat cazarma din Dealul Spirii.
Au cerut ca trupele române să predea armele și să părăsească cazarma.
A fost o luptă inegală, pentru că erau 20 de mii de otomani contra 200 (n.r. pompieri). În clipa în care s-au terminat gloanțele, unii pompieri s-au predate și au fost împușcați pe loc. Alți pompieri și-au salvat viața prin fugă.”
În 1866, 17 supraviețuitori ai bătăliei au primit decorația și în plus, pompierii care au fost grav răniți în Dealul Spirii au primit și o rentă viageră de 30 lei pe lună și îmbrăcăminte.
Medalia „Pro virtute militari” poate fi admirată la Muzeul Pompierilor din București.
