În curtea Muzeului Militar din București se află un obuzier de calibru mare. Mai precis, 210 milimetri. A fost produs de compania germană Krupp și putea lovi ținte aflate la 7 kilometri. Proiectilul folosit avea 90 de kilograme și obuzierul a fost folosit de Armata Română inclusiv în timpul bătăliilor de la Mărărști-Mărărești-Oituz, din timpul Primului Război Mondial. S-a dovedit util, dar la început, planurile erau altele.
„El inițial a fost în cupolele cuirasate ale Cetății București. Către finele secolului 19, s-a luat decizia fortificării unor puncte din țara noastră. Cetatea București, de exemplu. Pe de altă parte, putem să vorbim și despre linia Focșani-Nămoloasa-Galați sau de capul de pot întărit Cernavodă. Ei bine, în jurul Capitalei se construiesc o serie de 18 forturi și 18 baterii intermediare. Însă se observă că modelul acesta de fortificație belgiană, nu face față. În timpul luptelor din 1914 din Belgia, nu sunt atât de eficiente pentru că artileria de asediu avansase foarte mult.”, spune muzeograful Emil Boboescu.
Portul belgian Anvers, de exemplu, a fost fortificat de generalul Alexis Brialmont, același care s-a ocupat și de Cetatea București. Armata Germană a trecut ușor de fortificațiile Anvers-ului, așa că s-a luat decizia ca tunurile Cetății București să fie folosite în câmp deschis. Cea mai mare parte a fortificațiilor din jurul Capitalei au supraviețuit până astăzi, dar singurul care se poate vizita în mod organizat este Fortul 13 Jilava.
