În sediul Băncii Naţionale a României se găseşte un fel de “Muzeu al banilor”.
Poţi vedea cam toate monedele şi bancnotele care au circulat la un moment dat pe teritoriul actual al Românie. De la drahmele greceşti de argint, bătute acum 2.500 de ani pe ţărmul Mării Negre, în cetatea Histria, până la bancotele actuale. Poţi vedea şi primii lei, de acum două secole.
Sunt din aur, poartă chipul lui Carol I şi au fost bătuţi în Anglia, la Birmingham.
Moneda de 20 de lei, din imagini, a fost bătută în anul 1870, în timpul lui Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (1839 – 1914).
V-aţi întrebat vreodată de ce moneda naţională a României se numeşte “leu”?
“Muzeul astă este plin de tot felul de monede străine care au circulat în perioada de dinainte de 1867. Era un adevărat haos monetar. Circulau tot felul de monede. Turceşti, galbeni austrieci, cocoşei franţuzeşti. Mă refer doar la cele de aur. Şi în primul rând, talerul olandez.
Avea un leu cu labele din faţă ridicate, un leu maiestuos. Iata-l! Îl vedem aicea, este de o frumuseşte rară! Aşa s-a întipărit ideea să numim leu moneda noastră”, spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului B.N.R.
Şi dacă vi se pare lipsit de originalitate, ei bine şi americanii s-au inspirat tot de la taler (talăr). Numai că ei i-au spus… dolar (dalăr). Aşa că leul românesc e un fel de văr al dolarului american. Ce e drept, un văr mult mai sărac.
