Scriitorul Liviu Rebreanu a fost primul născut într-o familie cu 14 copii. Doi dintre frații acestuia au luptat și au murit în timpul Primului Război Mondial. Emil Rebreanu, de exemplu, a fost înrolat în Armata Austro-Ungară și după ce a luptat mai întâi în Italia și Ucraina de azi, a fost trimis pe frontul cu România. O cravașă din piele împletită cu mâner de argint care i-a aparținut lui Emil Rebreanu se află la Muzeul Național de Istorie din București.
“Am ajuns sansa să o primim ca donație în 1984, din partea doamnei Emilia Cofariu. În anul 1916, Emil Rebreanu a venit în satul Ibănești. Tatăl doamnei Cofariu era perceput de către autoritățile maghiare ca un element ușor ostil prin prisma faptului că acesta își arătase simpatia față de intrarea Armatei Române îm Transilvania, în 1916. Emil Rebreanu i-a propus acestuia și soției sale să treacă munții pentru o scurtă perioadă de refugiu.” spune Muzeograful Flavius Roaită.
În tot acest timp, Emil Rebreanu a avut grija de mama lui Dumitru Cofariu și de casa acestuia. Ca semn de mulțumire, soții Cofariu au promis că își vor boteza copilul Emil sau Emilia. Impresionat, Emil Rebreanu a dăruit familiei cravașa cu mâner de argint (pentru un viitor băiat), dar și o pereche de cercei din aur (în cazul în care nou născutul avea să fie fată).
Emil Rebreanu nu a apucat să afle sexul copilului. Decât să lupte împotriva României, a încercat să dezerteze. A fost prins și spânzurat, iar povestea acestuia se regăsește în paginile romanului „Pădurea spânzuraților”, de Liviu Rebreanu.
