Celebrul portret al președintelui american Abraham Lincoln, care apare pe bancnota de cinci dolari, a fost realizat de Leo Kober (1876-1932), pictor și mai ales grafician de mare forță expresivă, format în Colonia de pictură de la Baia Mare.
Exponent al primei perioade a învăţământului instituţionalizat al Centrului Artistic Baia Mare, Kober studiază sub îndrumarea lui Hollósy Simon, experiența marcându-i decisiv evoluția artistică de mai târziu.
Leo Kober a obținut Marea Medalie de Aur a orașului Paris, pentru caricatura Regina Iosifina, și a locuit și activat, consecutiv, la Viena, Budapesta şi Berlin, unde a dobândit o consistentă notorietate îndeosebi prin grafica satirică de filiaţie discret expresionistă.
Leo Kober a fost unul dintre primii graficieni care a folosit tehnici de ilustrare la scară largă a cărților. Dacă vrei să vezi câteva dintre capodoperele sale, vizitează Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».
Cine a fost Leo (Leonard) Kober
Dr. Tiberiu Alexa și Drd. Oana Enășel, de la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», ne ajută să-i cunoaștem povestea completă.
Leo Kober (1876-1932), pictor și mai ales grafician de mare forță expresivă, format în Colonia de pictură de la Baia Mare este autorul unui celebru portret al președintelui american Abraham Lincoln, care apare pe bancnota de cinci dolari. Exponent al primei perioade a învăţământului instituţionalizat al Centrului Artistic Baia Mare, Kober studiază sub îndrumarea lui Hollósy Simon, experiența marcându-i decisiv evoluția artistică de mai târziu.
Biografia lui Leo (Leonard) Kober este în mare măsură tipică pentru destinul cosmopolizat al elitelor artistice din Europa Centrală a vremii sale. Născut în Cehia la Brno (24.09.1876), a urmat cursurile de desen şi pictură ale Academiei de arte frumoase din Viena (1893-1896), continuând la Academia regală de arte frumoase din München, sub îndrumarea lui Gabriel Hackl. Din 1897 a început să frecventeze sistematic cursurile de desen şi pictură conduse de Hollósy Simon până în 1900.
Leo Kober trebuie considerat drept unul dintre cei mai valoroşi „produşi” ai Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy şi, prin extensie, ai colonismului temporar băimărean din perioada de întemeiere a Centrului Artistic Baia Mare.
Kober a fost unul dintre cei mai dinamici şi prolifici discipoli ai Şcolii Hollósy, realizând un număr neobişnuit de mare de studii, în special în domeniul portretisticii.
Dintre acestea, 22 de lucrări au fost expuse, în 1898 şi 1899, la manifestările expoziţionale organizate, la Budapesta şi Baia Mare. Presa epocii a întâmpinat deosebit de favorabil lucrările sale, remarcând îndeosebi abilităţile sale tehnice şi capacitatea de interpretare psihologică a caracterului motivului antropomorf.
Un portet reprezentativ pentru creația artistului Leonard Kober, realizat în 1899, în perioada coloniei permenente, aflată în circuitul expozițional al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» este „Femeie (studiu)” (pictura pe pânză, în ulei, 65,3×50 cm / ÎN FOTO ARTICOL).
După încheierea, la München, a etapei formării intelectuale şi profesionale, Kober s-a stabilit pentru mai mulţi ani la Paris. În capitala Franţei, el a lucrat intens în special în domeniul graficii satirice, colaborînd cu diverse ilustraţii la revistele umoristice pariziene Rire şi Assiette au Beurre. Pentru caricatura Regina Iosifina i-a fost acordată Marea Medalie de Aur a orașului Paris.
A locuit şi activat, consecutiv, la Viena, Budapesta şi Berlin, unde a dobândit o consistentă notorietate îndeosebi prin grafica satirică de filiaţie discret expresionistă.
În 1921 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit definitiv la New York, obţinând şi cetăţenia americană.
A continuat să să lucreze în domeniul graficii satirice, colaborând cu câteva reviste umoristice americane printre care New York World și a fost unul dintre primii graficieni care a folosit tehnici de ilustrare la scară largă a cărților. Această perioadă a creaţiei sale este puţin cunoscută astăzi, iar după moarte (New York, 18.09.1932) a intrat într-o prelungă şi nemeritată uitare.
