Tezaurul de la Pietroasa, „Cloșca cu puii de aur”, așa cum e cunoscut în popor, a fost descoperit acum 180 de ani, în județul Buzău.
Tezaurul de la Pietroasa este format din 12 piese de aur, care împreună, au 19 kilograme. Sunt bijuterii și vase produse undeva pe teritoriul Imperiului Roman, și probabil, era un fel de mită pentru o căpetenie a goților.
În schimbul aurului, barbarii trebuiau să nu atace Imperiul Roman și să oprească invaziile altor popoare migratoare. Una dintre bijuterii are o inscripție care s-ar traduce: „Lui Jupiter cel sfânt al goților”. Altfel spus, zeului suprem al goților. Numele de “Cloșca cu puii de aur” vine de la forma unei bijuterii. De fapt, “cloșca” e o fibulă în formă de pasăre de pradă.
“Fibula, pentru a fi noi mai bine înțeleși este un fel de ac de siguranță. Gândiți-vă că în lumea veche, de cele mai multe ori, oamenii își prindeau hainele cu aceste ace de siguranță. Aceasta are o lungime de vreo 30 de centimetri, este din aur și este încurstată cu granate. Era un accesoriu vestimentar care se purta cu un veșmânt pe măsură. O mantie lungă. Piesa era purtată de către domni pe umărul drept. Se aseamănă, într-o anumită măsură, cu fibulele care făceau parte din costumul de ceremonie al împăraților romani”, spune Rodica Oanță-Marghitu, muzeograf la Muzeul Național de Istorie a României.
Tezaurul de la Pietroasa a fost descoperit de doi țărani care căutau piatră și până să ajungă pe mâna autorităților, 10 din cele 22 de obiecte au fost vândute sau distruse.
Pe vremea lui Carol 1, tezaurul a fost furat din Muzeul de Antichități și recuperat la scurt timp. După numai câțiva ani, a fost aruncat pe geam pentru a fi salvat de incendiul care izbucnise în muzeu.
În timpul Primului Război Mondial, “Cloșca cu puii de aur” a ajuns la Moscova, împreună cu restul tezaurului României.
Uniunea Sovietică a returnat-o la jumătatea anilor ‘50, însă cea mai mare parte a tezaurului României se află și acum în Rusia.
