În incinta Muzeului Național de Geologie se află o cameră cu mobilier foarte vechi.
Dulapul și biroul, ambele din lemn masiv au peste 100 de ani.
Sub geamul care protejează biroul se află copi ale unor documente foarte vechi.
Una dintre hârtii poartă semnătura Regelui Carol 1 și documentul respectiv este de fapt actul de înființare al Institutului de Geologie, în clădirea căruia se află acum muzeul.
La biroul cu pricina a lucrat Ludovic Mrazek, fără de care, nici Institutul, nici Muzeul, nu ar fi existat.
“Era fiul unei familii de origine cehă, din Craiova. Ar fi trebuit să devină farmacist, dar nu a vrut acest lucru, deși a studiat cu Victor Babeș. Și-a luat lumea în cap, a plecat la Geneva, unde și-a dat doctoratul foarte repede, în numai 4 ani.
Teza sa era despre Mont Blanc. S-a întors în România și el a fost cel care a obținut decretul regal care a înființat Institutul de Geologie, care a funcționat chiar în această clădire, unde se află acum Muzeul de Geologie.
Directorii de muzeu locuiau chiar în instituțiile pe care le conduceau. Peste drum se află Muzeul Țăranului Român, care este creația lui Alexandru Tzigara Samurcaș. Dincolo se află Muzeul de Istorie Naturală, creația lui Grigore Antipa. Toți acești domni, mari intelectuali, erau vecini și ieșeau seara la șosea. Zău că aș vrea să știu despre ce vorbeau…”, spune muzeograful Adrian Dumitru.
De pildă, Ludovic Mrazek le-ar fi putut explica vecinilor săi teoria potrivit căreia petrolul are origini organice. Lucru pe care acum îl luăm de bun, dar pe atunci, Mrazek a fost primul geolog român care a susținut acest lucru.
De altfel, a și fost președintele Comisiei Petrolului și a inventariat o bună parte a zonelor cu hidrocarburi din România. Sistemul de redevențe petroliere i s-a datorat într-o bună măsură.
