Jurnalista Oana Stănciulescu a fost invitata Mădălinei Dobrovolschi în emisiunea „Piața Victoriei” la Europa FM. Istoria zilei de 1 Mai, explicată de Oana Stănciulescu la Europa FM.
Cum a apărut ziua de 1 Mai?
„Trebuie să ne întoarcem mult în urmă și să trecem oceanul, să ajungem în America în 1886 au început protestele în Chicago. De altfel, începuseră și pe la New York și prin alte orașe americane pentru că atunci, în perioada aceea, America era o țară foarte industrializată, deci numărul muncitorilor era foarte mare, dar și condițiile de muncă erau destul de aspre.
Gândește-te că în perioada aceea un muncitor stătea la serviciu cam 12-14 ore. Așa au început protestele. Nu au fost primele la Chicago și nu au fost primele în America. Au fost și în Australia înainte de acest an, doar că acestea au rămas în memoria colectivă pentru că s-au sfârșit tragic.
Le ținem minte pe acestea de la Chicago – a fost un protest foarte amplu. A durat destul de mult, chiar câteva zile. Pe 1 mai, însă, 65 și 100 de mii de oameni au protestat – cifrele nu sunt foarte clare – pentru a reduce numărul de ore de muncă la 8. Aproape până la sfârșit a fost un protest pașnic, doar că, așa cum știm și din istoria recentă a noastră, o petardă a explodat înainte de finalul mitingului, ceea ce a dus la confruntări între protestatari și forțele de ordine.
S-a sfârșit cu mulți răniți, în jur de 200, și cu morți și a fost și un proces. Un proces în urma căruia 4 americani au fost spânzurați și sunt istorici azi care spun că au găsit dovezi că unul dintre cei condamnați nici nu ar fi participat la acele proteste.
Din acest motiv, America – după 4 ani de zile – a decis ca ziua în care se sărbătorește munca să nu fie 1 Mai pentru că nu au vrut să se asocieze cu acest eveniment tragic, ci în septembrie. Ziua Muncii în America este în septembrie, doar că Europa a preluat data de 1 Mai și a rămas data de 1 Mai până în zilele noastre”, a povestit jurnalista Oana Stănciulescu în emisiunea „Piața Victoriei”.
Ce s-a întâmplat cu importul acestei sărbători în perioada comunistă?
„Internaționala Socialistă a decis, după 4 ani de la aceste evenimente, ca ziua de 1 Mai să fie Ziua Muncii și s-a sărbătorit și în România în 1889, dacă nu mă înșel. Atunci a fost organizată de socialiști. Nu a avut încărcătura și nu s-a sărbătorit despre ceea ce vom vorbi acum în comunism. Dar în perioada interbelică și în anii buni ai României cu cei doi regi – Carol și Ferdinand – 1 Mai era prima zi de mare, prima baie în mare, ceea ce putem spune că înseamnă cumva și acum.
A fost preluată de Uniunea Sovietică, după Rusia Țaristă, în 1920 de Lenin, Stalin și transformată în ce am văzut noi și am trăit noi pe pielea noastră, pentru că modelul acesta exportat în toate țările comuniste – a fost un model absolut groaznic și care, cred eu, a lăsat urme și în ziua de azi.
Venirea lui Dej la puterea comuniștilor aduși de tancurile sovietice după 45 – patru decenii am sărbătorit această Zi a Muncii, care de fapt a fost o zi de propagandă și o zi dedicată tovarășului Ceaușescu, mai întâi tovarășului Dej. Același model a fost”, a explicat Oana Stănciulescu la Europa FM.
De ce se serba 1 Mai în comunism?
„Gheorghe Gheorghiu Dej – ajutor la CFR la bază – iar celălalt (n.r. Nicolae Ceaușescu) – ajutor de cizmar – luându-și numele de Dej, pentru că pe el îl chema Gheorghe Gheorghiu și a adăugat Dej după orașul în care a lucrat prima oară la atelierele CFR, ajungând ulterior în București. Cei doi stând mai mult în pușcării în anii buni ai României în perioada interbelică – războiul nu i-a prins pe front.
Ei doi, fiind muncitori, s-au făcut proprii eroi ca să justificăm de ce sărbătorim și primii cei mai importanți bărbați ai țării au fost Dej și Ceaușescu – asta și scria pe pancardele pe care le țineau bieții români pe străzi, defilând și stând ore întregi”, a mai spus jurnalista.
Cum se serba 1 Mai în comunism?
„Era pregătită cu zile înainte această zi de 1 Mai, care presupunea că fiecare fabrică, fiecare uzină făcea liste cu muncitorii care trebuiau să participe acolo, făceau antrenamente să vadă cum decurge ziua cu pricina, uniforme speciale pe culori – fiecare fabrică avea altă culoare, fiecare avea alt model.
Ziua de 1 Mai debuta cu toți acești oameni obligați. Era o zi liberă, iar Hitler a fost primul care a dat ziua liberă, pentru că a fost preluată de dictator, inclusiv de Hitler.
Deci era zi liberă, dar ziua liberă era abia seara când săracii oameni ajungeau sfârșiți și fugeau și ei prin parcuri, prin păduri sau acasă – dacă stăteau la țară – să facă un grătar.
Pentru că mare parte din zi o petreceau pe străzi. De-o parte și de alta a străzii erau scoși cetățenii care primeau cu flori și urale aceste defilări – erau scoși. Îți venea târziu timpul să defilezi prin fața tribunei în care te aștepta tovarășul Nicolae Ceaușescu – a făcut și câteva vizite prin țară. Care alegorice, toți oamenii veniți pe semnătură, trebuiau să treacă prin fața tribunei, unde erau și tablouri mari”, a povestit Oana Stănciulescu.
„La defilare erau muncitorii, profesorii, elevii – de la grădiniță până la liceu. Sportivii, actorii, artiștii. Nadia Comăneci spunea că a fost și ea pe un astfel de car alegoric într-una din zilele acestea. Ilie Năstase nu-și amintește, probabil spunea el, că era la competiții”, a mai spus jurnalista.
Urmărește aici întreaga emisiune „Piața Victoriei”
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Poliția Română: Peste 700 de șoferi au rămas fără permis în minivacanța de 1 Mai | AUDIO
