Jurnalista Oana Dobre-Dimofte a fost invitata lui Marcel Bartic în emisiunea „Academia Europa FM”. De ce nu ies tinerii la vot? Și de ce vocea tinerilor este închisă de fiecare dată când aceștia „îndrăznesc” să critice sistemul de învățământ din România? Iulia Cociuba, șefa de promoție de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu a susținut un discurs atipic la finalul claselor de liceu, un discurs în care a criticat sistemul de învățământ afirmând că „Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde”, dar a și adus cuvinte de apreciere profesorilor care au fost alături de elevi „Nu voi mulțumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată când s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi”. În urma discursului său, Iulia a fost aspru criticată pe Facebook, unele dintre critici venind chiar de la profesori. „De ce au avut reacția asta? Pentru că este genul de reacție de recul care se întâmplă de fiecare dată când un personaj din spațiul educațional – că vorbim despre elevi, despre asociații de elevi, profesori mai îndrăzneți – îndrăznesc să-i reproșeze școlii ceea ce nu le place. Adică, teoretic noi vrem gândire critică de la copii câtă vreme nimeni nu ne critică”, a spus Oana Dobre-Dimofte la Europa FM.
Iulia Cociuba, șefa de promoție de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu:
„Azi vreau să împărtășesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu este discursul clasic de mulțumire și celebrare, dar este unul sincer și reflectă în mod real experiențele mele. Am petrecut ani de zile învățând pentru note și validare academică și am realizat abia acum cât timp am pierdut. Am dobândit doar cunoștințe nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici.
Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde. Școala a devenit un loc unde performanțele noastre sunt atribuite meritelor instituției și profesorilor, iar eșecurile ne sunt puse în cârcă. Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți decât să ne dezvoltăm etic și moral. Azi, în fața dumneavoastră îmi reafirm dorința de a fi autentică și de a lupta pentru valorile în care cred.
Știu că acest discurs deranjează, dar spre să fie și un pas spre conștientizarea unor probleme care au fost băgate sub preș atâta timp. În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: școala ar trebui să fie un sprijin nu un obstacol. Nu voi mulțumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată când s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi. Cu bune și cu rele liceul ne-a unit pentru că aveam un scop comun. Să absolvim. Și uite că am făcut-o. Mult succes! Mulțumesc!”, a spus Iulia Cociuba, șefa de promoție de la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu în discursul său care a atras un val de critici pe internet.
Oana Dobre-Dimofte: „Cum îi ajutăm? Am putea să începem prin a nu-i certa pe tineri”
Marcel Bartic: Alegerile de ieri s-au suprapus cu o dezbatere care a inflamat spațiul public mai tare decât am văzut noi că s-a mai întâmplat în ultima perioadă. […] Cu alte cuvinte, școala îi învață pe copii să mintă, mai pe scurt. Dincolo de discurs, m-a șocat maniera în care au reacționat foarte mulți dintre adulții din spațiul public. Unii dintre ei, de ce să nu o spunem de-a dreptul, profesori care, cu alte cuvinte, au spus „fato, trebuia să-ți vezi de treaba ta, să stai în banca ta. Dar cine ești tu să spui așa ceva?”.
Stăteam și mă gândeam în momentul respectiv cumva făcând paralela cu procentul foarte scăzut de tineri care nu s-au prezentat la vot, cum îi ajutăm pe acești copii, pe acești tineri să aibă o voce dacă le băgăm pumnul în gură ori de câte ori au ceva de spus. Bun, rău, cum o fi, dar tânărul acela are ceva de spus. Cum l-am ajutat noi să aibă încredere în el? Să aibă sentimentul că este și el parte a acestei comunități?
Oana Dobre-Dimofte: „Dacă ai înțeles tu greșit înseamnă că și eu am înțeles greșit, pentru că am înțeles exact la fel. Cum îi ajutăm? Am putea să începem prin a nu-i certa pe tineri. Dacă veneau masiv la vot, așa cum indica acel sondaj al Comisiei Europene, probabil că i-am fi certat pentru cum votează. Așa au venit într-un procent mult mai mic decât cel anticipat, însă aș vrea să fac o observație: cred că au venit la vot tinerii care au fost foarte bine determinați în legătură cu ce vor vota. Adică, acești tineri – 6,9%, poate și o parte minusculă din adulți – au determinat intrarea în Parlamentul European al unui candidat independent. Este vorba despre Nicu Ștefănuță. Pentru care a existat o campanie masivă în rândul tinerilor prin influencerii lor, prin canalele lor de comunicare, și iată au reulit să ducă în Parlamentul European pe un om pe care și l-au durat”.
Oana Dobre-Dimofte: „Noi vrem gândire critică de la copii câtă vreme nimeni nu ne critică”
Marcel Bartic: Cu alte cuvinte, vocea acestor tineri chiar contează dacă știm cum să le vorbim. Dacă știm să ne adresăm nevoilor, așteptărilor lor. Revin la cazul elevi din Ineu și la șocul pe care l-am avut văzând reacțiile multor adulți și nu chiar orice adulți – intelectuali, profesori universitari care au avut o agresivitate inexplicabilă.
Oana Dobre-Dimofte: „Inclusiv un fost ministru al Educației aș vrea să adaug – mă refer la domnul Daniel Funeriu. De ce au avut reacția asta? Pentru că este genul de reacție de recul care se întâmplă de fiecare dată când un personaj din spațiul educațional – că vorbim despre elevi, despre asociații de elevi, profesori mai îndrăzneți – îndrăznesc să-i reproșeze școlii ceea ce nu le place. Adică, teoretic noi vrem gândire critică de la copii câtă vreme nimeni nu ne critică.
A existat și o contra-reacție care a plecat de la tine, Marcel, cu un text în care i-ai mulțumit acelei eleve pentru faptul că a vorbit. Și aș vrea și eu să le mulțumesc oamenilor că acel text al tău a ajuns la aproape un milion de oameni până acum.
Cred că este la fel de important că un profesor universitar găsește cale să jignească o adolescentă, că un fost ministru nu-i recunoaște acelei fete dreptul de a se exprima așa cum a făcut-o. Atâta vreme cât în societate există și contra-reacție la genul acesta de conservatorism sau de atitudine retrogradă să-i spunem cred că lucrurile au o șansă și cred că în mod natural – ca să fac legătura și cu procesul de votare și cu viața politică – tinerii își vor căuta și își vor găsi aliați inclusiv în generația noastră și de aici poate pleca ceva”.
Mesajul postat de Marcel Bartic pentru Iulia Cociuba
„O tânără absolventă a unui liceu din România, șefă de promoție, a avut un discurs la festivitatea de premiere în care a expus slăbiciunile sistemului nostru de învățământ.
A avut un discurs coerent, curajos și bine articulat. Le-a mulțumit profesorilor ei dar a afirmat că școala a învățat-o să mintă și că este o instituție care își asumă meritele în cazul unor rezultate bune, dar nu-și asumă responsabilitatea în caz de eșec.
Mă îndoiesc că e cineva cu capul pe umeri care să nege aceste adevăruri.
Ce-a primit în schimb?
O ploaie de înjurături. Comentarii agresive, jignitoare, până dincolo de limita suportabilului. Acuzații că nu învață (deși a vorbit în calitate de șefă de promoție). Că a învățat pe banii statului, ca și cum statul ăla ar avea bani din alt sistem solar nu tot de la noi, plătitorii de taxe și impozite. Că denigrează învățământul românesc. Plus multe altele, imposibil de reprodus.
E greu de dus un asemenea val de hate. Irațional. Sălbatic. Brutal. Mai ales pentru o tânără care n-a făcut altceva decât să-și expună, elegant și civilizat, un punct de vedere.
Soluția nu e să te războiești cu hoardele astea de zombie decerebrați. Timp pierdut inutil.
Ne putem însă manifesta solidaritatea cu această tânără. Îi putem recunoaște si aprecia curajul pe care l-a avut și să-i spunem că are dreptate.
Habar n-am dacă mesajul ăsta va ajunge la ea dar mi-aș dori să-i spun așa:
Dragă Iulia,
Mă numesc Marcel Bartic, sunt profesor și îți mulțumesc. Sunt alături de tine și, odată și odată, vom reuși să facem în așa fel încât școala să nu mai învețe pe nimeni să mintă.
Nu ești singură.
Uite!
Suntem foarte mulți cei care te susținem”.
Urmărește aici întreaga emisiune „Academia Europa FM”
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Rezultatele parțiale la alegerile europarlamentare împart continentul în două | AUDIO
