Omul de milioane al acestei săptămâni este scriitorul Igor Bergler, cel mai bine vândut autor român din ultimii 30 de ani.
Noul roman al lui Igor Bergler, “Minciuna lui Michelangelo” a devenit, în septembrie, cea mai aşteptată carte românească din ultimii 30 de ani. Fanii autorului au luat cu asalt librăriile online şi au precomandat peste 16500 de exemplare, nou record absolut pentru piaţa românească de carte. Precedentul record fusese stabilit de “Testamentul lui Abraham” al aceluiaşi autor, în 2017, cu 13.000 de exemplare precomandate.
Într-o discuție cu Toader Păun, omul de milioane al acestei săptămâni la Europa FM, Igor Bergler, își spune povestea.
A crescut, după cum însuşi mărturiseşte, într-o familie uriaşă, atât din partea mamei, cât şi din cea a tatălui, lucru care l-a expus la preocupările diverse ale tuturor rudelor sale cu care a avut şi continuă să aibă relaţii foarte apropiate. A moştenit interesele tuturor. S-a născut, cum spune, practic, poliglot, pentru că în familia sa reunită se vorbeau mai multe limbi. Acum vorbeşte fluent cinci şi se mai descurcă în încă atâtea.
A intrat la Faculate în ultimul an al Comunismului, la Politehnica din Timişoara, dar revoluţia l-a eliberat de o meserie care nu îl interesa şi i-a deschis drumul pe care l-a visat dintotdeauna, cel spre cinematograf. A studiat regie de film, scenaristică şi filmologie la Bucureşti, iar apoi regie de film şi televiziune la Berlin. Tot acolo s-a specializat în tehnici de campanie electorală şi marketing politic. Interesat cu disperare, după cum declara, de tot ce îl înconjoară, s-a supraspecializat în marketing şi management, iar printre pasiunile sale se numără naratologia şi semiotica. A crescut într-o casă cu o bibliotecă uriaşă, iar educaţia i-o datorează mamei sale, dar şi celor trei mătuşi care l-au crescut alături de aceasta şi fără sprijinul cărora nu ar fi făcut nimic din tot ce a realizat. Acestor mătuşi le este dedicată „Biblia pierdută”.
De asemenea, Igor Bergler este posesorul unui doctorat în Managementul campaniilor electorale.
Ca şi personajul său, Charles Baker, a făcut multe, în domenii diferite, pentru că se plictisea foarte repede sau pentru că e „lacom de cunoaştere”.
A făcut parte din echipa extraordinară care a dat României cea mai bună revistă de cinema de după revoluţie, ProCinema, unde a scris zeci de articole şi cronici de film. La scurtă vreme după plecarea sa la Berlin, revista a dispărut. Spune că e doar o coincidenţă. La Timişoara a condus ca director executiv ceea ce presa a numit „cea mai bună televiziune locală din România”, Analog Tv, şi pentru o scurtă perioadă radiourile Analog din Timişoara, Caransebeş şi Lugoj.
A creat şi moderat poate cea mai celebră emisiune de cultură postrevoluţionară după „Serata muzicală” a lui Iosif Sava, „A cincea roată”, unde au fost invitate cele mai importante personalităţi ale României într-o vreme în care la televiziunile naţionale nu prea aveau acces.
A înfiinţat şi condus două dintre cele mai interesante agenţii de publicitate şi marketing independente, de dimensiuni medii. A creat şi promovat mărci celebre. Unele dintre acestea sunt acum lideri naţionali şi regionali pe categoriile lor.
Este autorul mai multor premiere. Dintre cele 12 filme scrise şi regizate, cele două lung-metraje sunt primele filme produse în România de o televiziune independentă şi, după cum le numea presa vremii, primele thrilleruri româneşti.
Neliniştit mereu, agitat şi într-o căutare continuă, deţine una dintre cele mai mari filmoteci private din România. Are peste 8.000 de filme, toate originale, pentru că, aşa cum spune, lucrul care îi repugnă cel mai mult este furtul intelectual. Biblioteca pe care o posedă este şi aceasta foarte bogată. A făcut campanii electorale, a predat zece ani la Universitatea din Timişoara, a călătorit în întreaga lume.
Printre pasiunile sale se numără echipa de fotbal Juventus Torino, brandul de accesorii de păr al soţiei sale, TIE-ME-UP şi „orice animal mic, rotund şi cu blană”.
Spune că îi citeşte pisicii sale, Ferdinand, din romanele pe care le scrie şi, după tonul mieunatului, îşi dă seama dacă trebuie să modifice ceva sau nu.
