Unul dintre locurile preferate de către Caragiale, Coşbuc, Slavici sau Iorga este oraşul-staţiune Sîngeorz-Băi. În încercarea de a revitaliza pitoreasca staţiune, autorităţile locale pun la dispoziţie plimbări de poveste cu sania, stropite cu ţuică fiartă şi asezonate cu brânză şi slănină proaspăt afumată – scrie Agerpres.
Începând de iarna aceasta, autorităţile locale din Sîngeorz-Băi, în parteneriat public-privat, pun la dispoziţie un serviciu inedit pentru turişti. La dispoziţia celor care îşi vor petrece sărbătorile de iarnă în staţiune stau 3 sănii trase de cai, care-i vor purta pe doritori prin locurile de poveste ale acesteia.
Primăria Sîngeorz-Băi a făcut deja un traseu pe care îl vor urma săniuţele, care pot purta câte 8 persoane la fiecare tură. Săniile vor porni din centrul staţiunii, urmând să ajung până la cascada de la Cormaia şi la păstrăvăria din zonă, după care se întorc.
Excursiile se vor întinde pe patru ore şi vor costa în jur de 300-400 de lei, preţ care se împarte la toţi cei din grup. Pentru ca turiştii să aibă parte de o experienţă nu doar memorabilă, ci şi autentic românească, cei care organizează excursiile pun la dispoziţia turiştilor un adevărat festin, format din slănină, brânză şi ţuică fiartă. Acestea sunt realizate chiar de către producători din zonă.
„Încercăm să îi ajutăm şi pe turişti şi pe cei care pun la dispoziţia turiştilor asemenea servicii, pentru că avem zăpadă, iar peisajul este feeric”, a declarat primarul oraşului-staţiune, Traian Ogâgău.
Caragiale şi George Coşbuc se relaxau în Sângeorz-Băi
Localitatea este atestată documentar încă din anul 1241, însă abia în 1770 Sângeorz Băi figurează pe harta Imperiului Austro-Ungar ca o locaţie unde apele minerale fac minuni.
Proprietăţile lor curative au atras turiştii încă din 1800, în anul 1839 autorităţile din Sângeorz Băi raportând primii turişti 500 la număr, care se cazau la localnici. 40 de ani mai târziu numărul turiştilor se dublează, ajungând la 1.000.
Încă din 1860, apele de aici puteau fi folosite pentru consum, dar şi pentru scăldat, apa fiind încălzită cu ajutorul pietrelor încinse sau cu bucăţi de fier înroşit aruncate în căzile cu apă minerală. Comuna Sângeorz apelează chiar la un împrumut de la Fondul Grăniceresc din Năsăud, în valoare de 4.000 de florini, pentru achiziţionarea unui cazan cu aburi.
În 1880, societatea pe acţiuni „Hebe” ia în arendă apele minerale din zonă, pe o perioadă de 30 de ani. Atunci existau doar 5 izvoare, cu debit însemnat, care ducea la exportul a 30.000 de litri de apă îmbuteliată pe an. La începutul anilor 1900, Sângeorz Băi devine una dintre cele mai căutate oaze de linişte şi sănătate din Ardeal. Micuţa staţiune şi-a căpătat faima în special în perioada interbelică, responsabile fiind evident apele minerale din zonă.
