Începând din martie, cel puţin 1.072 de solicitanţi de azil au fost lăsaţi pe mare de agenţi ai autorităţilor elene, în cel puţin 31 de operaţiuni de expulzare, conform unei analize efectuate de cotidianul The New York Times pe baza unor dovezi oferite de trei organizaţii independente, de doi cercetători academici şi de Paza de Coastă a Turciei. NYT a intervievat supravieţuitori a cinci operaţiuni de expulzare şi a vizionat imagini din toate operaţiunile.
“A fost foarte inuman”, afirmă Najma al-Khatib, o profesoară siriană în vârstă de 50 de ani, care declară că agenţi greci care aveau cagule au preluat-o în noaptea de 26 iulie dintr-un centru situat pe Insula Rhodos pe ea şi alţi 22 de imigranţi, inclusiv doi bebeluşi, şi i-au abandonat într-o barcă fără motor, fiind salvaţi de Paza de Coastă turcă.
“Eu am părăsit Siria de teama bombardamentelor, dar când s-a întâmplat acest lucru mi-am dorit să fi murit într-un bombardament”, a spus ea.
“Ilegale conform legislaţiei internaţionale, expulzările sunt cea mai directă şi clară încercare a unei ţări europene de a bloca migraţia maritimă prin utilizarea propriilor forţe de la începutul crizei imigranţilor, în 2015, când Grecia a devenit principalul punct de tranzit pentru imigranţii şi refugiaţii care încearcă să ajungă în Europa”, comentează cotidianul The New York Times.
Guvernul Greciei a negat că ar fi comis vreo ilegalitate. “Autorităţile elene nu se implică în activităţi clandestine. Grecia este cunoscută ca respectând legislaţia internaţională, convenţiile şi protocoalele. Acest lucru este valabil şi în cazul refugiaţilor şi imigranţilor”, a declarat Stelios Petsas, purtătorul de cuvânt al Guvernului de la Atena.
Începând din 2015, ţări europene precum Grecia şi Italia s-au bazat în principal pe intermediari, precum autorităţile guvernamentale din Turcia şi Libia, pentru limitarea migraţiei maritime. Acum, diferenţa este că Guvernul Greciei a început să ia din ce în ce mai mult lucrurile în propriile mâini, afirmă grupuri de monitorizare şi analişti.
“Aceste expulzări sunt total ilegale, din toate punctele de vedere, în raport cu legislaţia internaţională şi europeană. Este vorba de un dezastru în umanitar şi în materie de drepturile omului”, afirmă profesorul François Crépeau, expert şi fost raportor al Naţiunilor Unite privind drepturile imigranţilor.
Grecii aveau mai multă înţelegere faţă de situaţia imigranţilor, dar mulţi au devenit frustraţi şi ostili după o jumătate de deceniu în care ţările europene au oferit Greciei doar asistenţă modestă în timp ce zeci de mii de solicitanţi de azil trăiesc în tabere insalubre şi supraaglomerate de pe insulele elene. După accederea la putere anul trecut a noului Guvern conservator condus de premierul Kyriakos Mitsotakis, Grecia a adoptat o linie mai dură împotriva imigranţilor, majoritatea refugiaţi din cauza războiului sirian. Abordarea mai dură intervine în contextul tensiunilor cu Turcia, care, la rândul său, este cea mai afectată de conflictul sirian, având pe teritoriul său 3,6 milioane de refugiaţi.
Grecia crede că Turcia a încercat să utilizeze tema imigranţilor pentru a intensifica presiunile asupra Europei şi a obţine asistenţă şi solidaritate în conflictul din Siria. Însă presiunile asupra Greciei intervin şi în contextul tensiunilor izbucnite din cauza activităţilor de explorare petrolieră în estul Mării Mediterane.
