Așa dezbate România despre Oscaruri, în fiecare an, deși probabil sunt doar câteva sute de mii de persoane din milioanele pe care le are țara asta, cu posibilitatea de a vedea un film, altul decât a cincea difuzare de la TVR sau a patra de la ProTV.
De fapt 80% dintre orașele patriei noastre nu au cinematograf, nu mai vorbim de sate, unde nici pomeneală de așa ceva.
Vechea rețea de cinematografe s-a prăbușit, practic acum, cu excepția Bucureștiului, mai există cinematografe doar în mall-uri, ceea ce e bine, căci la 20 de lei biletul, acesta face cam cât 3% dintr-o pensie medie.
Deci cu cine vorbim noi când comentăm despre “The Revenant”, sau Di Caprio sau “Spotlight”? Cu tinerii, cu puștii care fură fileme de pe torenți și, eventual, cu părinții lor corporatiști care mai ies și ei în weekend la mall.
Atâta doar că nu-s mai mult de 500 de mii de corporatiști în România.
Iar un teatru, chiar nu prea găsești mai mult de unul pe o regiune istorică.
În schimb, mai toate orășelele au cel puțin o televiziune locală. Aceasta dă ,de regulă, știri și talkshow-uri, mai rar evenimente culturale, cu excepția slujbelor religioase mai importante.
În încercarea de a face o dezbatere despre nivelul cultural al românilor, să ne imaginăm că sunteți primarul unui oraș care nu are nici teatru, nici cinematograf, nici televiziune locală.
Care dintre acestea trei ar fi prioritatea dumneavoastră ca primar, de ce credeți că una sau alta ar fi mai utilă pentru nivelul spiritual al locuitorilor urbei?
