Confidenţialitate

Nicolae Titulescu

Nicolae Titulescu s-a născut în martie 1882, la Craiova. Se tragea dintr-o familie de țărani împroprietăriți. Tatăl lui Nicolae Titulescu a ocupat pe rând funcții ca cea de prefect al județului Dolj, președinte al Curții de Apel din Craiova și deputat în Parlamentul României.

Nicolae Titulescu a terminat liceul la Craiova și mulțumită rezultatelor foarte bune, a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept. S-a întors în țară pe când avea 23 de ani și a obținut un post la Iași, în cadrul Facultății de Drept. A stat la catedră doar câțiva ani și în 1909, a intrat în mod oficial în politică. A făcut parte din Partidul Conservator Democrat condus de Take Ionescu și la alegerile din 1912, a devenit deputat de Romanați, care corespundea în linii mari cu actualul județ Olt.

Primul Război Mondial a izbucnit în 1914, dar România a rămas neutră în următorii doi ani. În perioada neutralității, Titulescu a militat pentru Unirea cu Transilvania. A fost unul dintre motivele pentru care după ce România a fost ocupată de trupele Puterilor Centrale, Nicolae Titulescu s-a refugiat la Paris, unde alături de alți intelectuali români, a înființat Comitetul Național Român. Organizația avea scopul de a face cunoscută opiniei publice din Occident situația românilor din teritoriile ocupate de Imperiul Habsburgic.

După Marea Unire, Nicolae Titulescu a ocupat în mai multe rânduri funcția de Ministru de Externe și din această postură, a încercat să creeze cât mai multe alianțe regionale care avea scopul de a preveni un nou război de amploare.

A avut un rol decisiv la înființarea Ligii Națiunilor, organizație care a precedat actuala Organizație a Națiunilor Unite. De altfel, Nicolae Titulescu a și fost președintele Ligii Națiunilor, între 1930 și 1931.

I s-a reproșat în mai multe rânduri o apropiere prea mare de Uniunea Sovietică și acesta a fost unul dintre motivele pentru care a căzut în dizgrația lui Carol al 2-lea și a legionarilor.

Prin urmare, Nicolae Titulescu a fost nevoit să se refugieze în Elveția și apoi, în Franța. S-a stins la Cannes, în martie 1941, și a fost reînhumat în 1992, în curtea Bisericii Sfântul Nicolae din Brașov.