Nichita Stănescu, pe numele său complet Nichita Hristea Stănescu, s-a născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti.
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seama scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea “Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.
În perioada 1944 – 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, ca mai apoi, între 1952 – 1957, să urmeze cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.
Volumele lui de versuri au apărut în Bulgaria, Iugoslavia, Suedia, Cehoslovacia.
Premiile primite pentru creația sa stau mărturie a talentului și recunoașterii valorii poeziei sale: Premiul Uniunii Scriitorilor (1964, 1969, 1972,1975), Premiul Internațional “Gottfried von Herder” (1975), Premiul ”Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii ”Opera Magna” (1978), Premiul “Cununa de aur” a Festivalului internațional de poezie de la Struga, Macedonia iugoslavă (1982).
În 1977, scriitorul suedez Arthur Lundkvist l-a propus Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.
Fire boemă, și-a trăit iubirile, efemere sau îndelungate, la fel de mistuitor ca și versurile sale de dragoste. ”Este esențial a iubi înainte de a urî”, le spunea deseori Nichita Stănescu prietenilor.
A fost căsătorit de patru ori. În 1952 s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, de care s-a despărţit după un an.
În 1962, s-a căsătorit cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămadi tema volumului “O viziune a sentimentelor”.
Ulterior, fiind împreună cu poeta şi autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie si a construi universuri abstracte.
În 1982 se căsătoreşte cu Tudoriţa (Dora) Tărâţă.
În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu, victimă a abuzului de alcool, a încetat din viaţă la Spitalul Fundeni din Bucureşti, la vârsta de 50 de ani.
A fost ales post-mortem membru al Academiei Române.
Într-un interviu acordat lui Adam Puslojić, poet şi traducător sârb, Nichita Stănescu descrie ce sunt cărţile pentru el, iar răspunsul este memorabil.
“Ceea e este iarba pentru pământ, ceea ce sunt peştii pentru mare, ceea ce sunt păsările pentru aer, ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om”.
