Muzica este într-adevăr molipsitoare, au concluzionat oamenii de ştiinţă după ce au constatat că modelul descărcărilor pieselor muzicale nou lansate pare să semene foarte bine cu evoluţia unei epidemii, muzica electronică dovedindu-se a fi cel mai ”contagios” gen, informează miercuri The Guardian.
Dora Rosat, autoarea principală a studiului, absolventă de matematică şi statistică la Universitatea McMaster din Ontario, Canada, s-a întrebat, alături de o echipă de cercetători, dacă pot afla care este mecanismul prin care anumite cântece devin populare, utilizând instrumente matematice aplicate de obicei studiului modalităţii de transmitere a bolilor infecţioase.
Echipa de cercetători a folosit o bază alcătuită din circa 1,4 miliarde de descărcări individuale de muzică pe serviciul de streaming MixRadio, care nu mai funcţionează în prezent. În urma analizei celor mai descărcate 1.000 de melodii în Marea Britanie între 2007 şi 2014, cercetătorii au analizat gradul în care un model standard pentru epidemii, denumit modelul SIR, se potriveşte cu tendinţele în descărcările de melodii de-a lungul timpului.
Cercetarea, publicată în ”Proceedings of the Royal Society A: Mathematical and Physical Sciences”, a descoperit că modelul funcţionează la fel de bine pentru a descrie tendinţele descărcării de melodii ca atunci când descrie transmiterea unei boli în rândul populaţiei.
”Sugerează că o mulţime dintre procesele sociale care conduc la transmiterea unei boli sau procese echivalente ar putea totodată să determine popularitatea anumitor melodii. Mai exact, sprijină ideea că atât muzica, cât şi bolile infecţioase depind de conexiunile sociale pentru a se răspândi în rândul populaţiei”, a spus Rosati.
”În cazul unei boli, dacă vii în contact cu cineva care este bolnav, atunci există o oarecare şansă să contractezi boala respectivă. Pare foarte similar şi în cazul melodiilor. Marea diferenţă este că, în cazul cântecelor, nu e nevoie de contact fizic – se poate întâmpla după ce un prieten de-al meu a folosit o melodie nouă şi interesantă într-o poveste de pe Instagram, iar eu voi merge apoi să o caut”, a mai precizat ea.
”Este foarte logic atunci când te gândeşti că ‘din gură în gură’ se pot transmite lucruri, asemenea bolilor, altor oameni. Principala diferenţă este că, în cazul muzicii, există mai multe modalităţi prin care aceasta se poate propaga”, a spus Thomas Rawson, specialist în modelarea matematică a bolilor infecţioase la Imperial College din Londra.
Echipa lui Rosati a calculat totodată numărul de reproducere de bază (R0) – un indicator al contagiozităţii unei boli, plecând de la premiza că populaţia are imunitate zero prin infectare sau vaccinare – pentru diferite genuri muzicale.
Deşi a variat substanţial de la un gen muzical la altul, au descoperit că dansul şi muzica metal au cel mai mic scor mediu al R0, de 2,8, respectiv 3,7. Muzica pop este mai transmisibilă, dar a fost cu mult depăşită de genuri precum rock şi hip-hop, în timp ce muzica electronică – o formă de muzică electronică destinată ascultării mai degrabă decât dansului – a avut cel mai ridicat R0, de 3,430. Ceea ce înseamnă că este de aproximativ 190 de ori mai transmisibilă decât pojarul, care are un R0 de circa 18.
Acest lucru nu înseamnă că sunt descărcate mai multe piese de muzică electronică, ci mai degrabă că acest gen muzica se propagă mai rapid în rândul fanilor.
”Bolile sunt limitate în modul prin care se pot transmite întrucât necesită interacţiune fizică”, a spus Rawson. ”Motivul pentru care constatăm valori extrem de ridicate ale R0 pentru anumite cântece este că poţi scrie doar un singur tweet şi ai infectat deja sute de persoane. Poţi transmite un cântec-contagios mult mai rapid decât în cazul unei boli infecţioase”, a precizat Rawson.
