Peste cinci milioane de români lucrează și locuiesc în străinătate. Mulți dintre ei lucrează sezonier în diverse munci – de la agricultură, la îngrijirea bătrânilor. Părți din viețile acestor oameni sunt prezentate la festivalul de filme documentare Astra, de la Sibiu, printr-o serie de mai multe producții. Sub titlul Estici în Vest, filmele prezintă modul în care est europenii sunt tratați la locurile lor de muncă din străinătate. Mărturiile se bazează pe imagini filmate cu camera ascunsă, anchete de presă sau proteste ale celor care lucrează în Vest. Invitat într-o ediție specială a emisiunii „România în Direct” de la Astra Film Festival Sibiu, Valer Cosma – directorul Bibliotecii Universitare „Lucian Blaga” din Sibiu, istoric și antropolog – a spus că multor muncitori sezonieri plecați în străinătate nu li se mai atribuie o personalitate și o viață complexă. „Ei sunt niște corpuri, un organism biologic, din care se caută pe diferite căi să se extragă cât mai multă muncă. Asta reiese din foarte multe interviuri cu ei”, a povestit Valer Cosma. La bază nu este vorba despre răutatea unui angajator sau al unui intermediar, subliniază antropologul, ci despre un întreg mecanism care, în cele din urmă, îi face să se simtă dezumanizați.
Valer Cosma: „Cu cât este mai mare producția, abuzurile apar mai frecvent”
Valer Cosma: „Cineva care a petrecut foarte mulți ani în străinătate, inevitabil a experimentat o formă de abuz sau alta. Mai gravă sau mai puțin gravă. În schimb, sunt și persoane care au fost doar de câteva ori și nu au experimentat situații de abuz exact cum sunt și persoane care, pentru că prima lor experiență a fost una brutală, negativă, nu au mai vrut după aia să plece sau au fost foarte prudente”.
Cătălin Striblea: Adică nu ați descri-o ca pe o generalitate, ci ca pe un lucru care se poate întâmpla.
Valer Cosma: „Cu cât este mai mare producția, abuzurile apar mai frecvent. În cazul abatoarelor, asta are de-a face și cu faptul că, de multe ori, se lucrează în regim detașasat. Angajații sunt angajați în România și ei sunt detașați acolo și atunci forța pe care angajatorul o are asupra lor e mai mare”.
Valer Cosma: Perioada pandemiei a arătat că, de multe ori, abuzurile sunt sistemice
Cătălin Striblea: Ați lucrat ani buni, domnule Cosma, în acest domeniu, studiind chestiunea aceasta. Ați spune că e o situație care se îmbunătățtește sau cum o simțiți?
Valer Cosma: „Am interviuri care, cumva, m-ar determina să spun că se produc schimbări. O schimbare pe care am putut-o observa discutând în ultimii ani a fost că oamenii sunt mai atenți și încearcă să să se organizeze mai mult. De exemplu, se avertizează în cazul în care sunt ferme unde sunt condiții grele de muncă, să nu mai meargă și alții acolo, legat de diferite țepe care se pot lua. În schimb, dacă ne gândim la perioada pandemiei, aceasta a fost ca un turnesol. A arătat că, de multe ori, abuzurile sunt sistemice. Nu țin neapărat de răutatea unui angajator sau a unui intermediar, ci țin de presiunea care se pune. Presiunea de a maximiza profitul, de a reduce costurile și, cumva, de multe ori, apare ca un mecanism care depășește natura umană, care efectiv constrânge la astfel de abuzuri”.
Valer Cosma: Ce urmărește angajatorul de cele mai multe ori e să scoată cât mai multă muncă, cât mai multă producție din ei, indiferent de consecințele pe care le are acest proces
Cătălin Striblea: Nu e doar situația românilor, nu?
Valer Cosma: „Nu e doar situația românilor. Polonezi, cehi, cum s-a putut vedea și din filmul documentar <<Mirajul Occidentului>>”.
Cătălin Striblea: Ați folosit aseară, în dezbaterea noastră, o sintagmă care te îngheață pur și simplu. Ați spus că, de ani încoace, mulți dintre conaționalii noștri, în această situație sunt priviți ca o resursă din care se extrage muncă?
Valer Cosma: „Corpuri din care se extrage muncă”.
Cătălin Striblea: Corpuri din care se extrage muncă. Explicați-mi mai mult despre asta.
Valer Cosma: „Am subliniat că, într-adevăr, ar merge și resursă, dar resursă este deja un termen vag. Corpuri arată cumva fizicalitatea lor. Faptul că, de multe ori, oamenilor acestora nu li se atribuie o personalitate, o viață complexă. Ei sunt niște corpuri, un organism biologic, din care se caută pe diferite căi să se extragă cât mai multă muncă. Fizică sau de altă natură. Asta reiese din foarte multe interviuri cu ei. De multe ori, în interacțiunea pe care o au acolo se simt dezumanizați și se vede asta și prin prisma modului în care e gândit tot mecanismul. Eu cunosc mai bine cazul muncitorilor sezonieri. În condițiile în care ce urmărește angajatorul de cele mai multe ori e să scoată cât mai multă muncă, cât mai multă producție din ei, indiferent de consecințele pe care acest proces le are asupra lor. Și faptul că oamenii aceștia își descriu suferința în termeni foarte fizici”.
Valer Cosma: Oamenii, oricât de mult ar suferi, evită să nu muncească
Valer Cosma: „Am făcut interviuri, mai ales cu doamne, care spuneau că pleacă cu medicamente. Își duceau medicamente, pentru că după câteva zile de muncă, în condiții de șapte zile din șapte, în ploaie de multe ori, aveau niște dureri fizice groaznice. Și atunci trebuiau să își ia constant pastile să poată suferi asta. Faptul că mecanismul e construit într-o manieră în care, dacă cineva nu poate, din motive de oboseală, de probleme medicale nu poate să lucreze o zi, două și trebuie să stea pe cameră, atunci, nu doar că nu beneficiază de plată, dimpotrivă, trebuie să plătească în continuare cazarea, masa. Și atunci oamenii, oricât de mult ar suferi, evită să nu muncească. Asta s-a văzut în perioada COVID-ului și prin faptul că, cel puțin așa mi-a reieșit din multe interviuri, evitau să arate să se plângă că ar avea COVID, își falsificau de multe ori testele, pentru că a intra în izolare presupunea două săptămâni de nemuncă, în care ei plăteau în continuare”.
Sursa foto: Europa FM
