Comisia pentru ocuparea forţei de muncă din Parlamentul European a anunțat că discuțiile între Legislativul U.E.și țările membre – Consiliul European – pot începe în noiembrie, cel mai probabil.
Trebuie găsit un numitor comun: Parlamentul și Consiliul trebuie să stabilească modul în care va fi reformată (modificată) Directiva privind muncitorii detașați, un document rămas nereformat din 1996 încoace.
După trei încercări eșuate de modificare în aceste peste două decenii, acum se depun eforturi pentru un consens. Luni, Consiliul European și-a dat acordul pentru startul negocierilor. Acum e așteptat și votul de joi al Parlamentului European, reunit în sesiune la Strasbourg, care ar urma să-și dea acordul pentru startul negocierilor.
Raportoare în cazul proiectului de modificare a Directivei privind muncitorii detașați sunt Elisabeth Morin-Chartier (Franța, Partidul Popular European) și Agnes Jongerius (Olanda, grupul social-democraților). Parlamentul nu are obiecții privind propunerile făcute de cele două raportoare, așadar votul de joi e considerat o formalitate, câtă vreme există acordul de principiu.
Principalele modificări ce urmează a fi aduse directivei din 1996 se referă la salarizarea muncitorilor care sunt detașați în alte țări (să primească aceleași salarii precum muncitorii din țările gazdă, dar și aceleași bonusuri), durata detașării (12,24 de luni – fiind variante luate în calcul), acordurile colective și prevederi explicite pentru muncitorii temporari.
„Consiliul este acum pregătit să se alăture PE la masa negocierilor și suntem foarte nerăbdători să finalizăm directiva privind lucrătorii detașați, actualizată și adaptată obiectivelor. Lucrurile se mișcă în direcția corectă, dar probleme pot să apară la detalii.” Raportoarele Elisabeth Morin-Chartier și Agnes Jongerius
Varianta Consiliului European
Luni, în Luxemburg, liderii din statele membre U.E. , reuniți în Consiliul European, au ajuns la un consens. Inițiativa de reformare aparține Franței, care a trebuit să facă o serie de concesii țărilor din Europa Centrală și de Est.
Astfel, Consiliul a stabilit că perioada detașării va fi de 12 luni (la care se pot adăuga alte 6 luni, dar care trebuie motivate). Așadar, un muncitor detașat din estul Europei, spre exemplu, în Vest, e considerat detașat pentru un an și jumătate – cel mult – iar după aceasă perioadă trebuie să plătească taxele în țara în care lucrează (nu în țara din care provine).
Aceste noi reguli nu se vor aplica pentru sectorul Transporturi. Se estimează că, după negocierile Parlament – țări membre (Consiliu), directiva în noua sa formă ar urma să se aplice din 2021.
Țările care s-au opus acestor propuneri în Consiliul din Luxemburg au fost Polonia, Ungaria, Lituania și Letonia. A fost invocat faptul că noile reguli nu vor face decât să încurajeze munca la negru.
Varianta Consiliului va fi completată cu propunerile venite din Parlament. Raportoarele Parlamentului European în cazul acestei directive se declară optimiste și speră ca eforturile de până acum să nu aibă aceeași soartă precum încercările anterioare de modificare.
„Vom fi cu precădere atenți la tema transportului rutier, pentru a ne asigura că reforma va asigura echilibrul între libertatea de a oferi servicii și o mai bună protecție a lucrătorilor” Raportoarele Elisabeth Morin-Chartier și Agnes Jongerius
Un lucrător detașat este un angajat trimis temporar de angajatorul său să ofere servicii în alt stat membru UE. În 2015, erau 2,05 milioane de lucrători detașați în UE.
Polonia, Germania și Franța sunt cele mai mari țări de unde pleacă muncitori detașați, iar Germania, Franța și Belgia sunt cele care primesc cei mai mulți.
Detașarea este mai frecventă în sectoare cheie cum ar fi construcțiile, manufacturile, educația, sănătatea, serviciile sociale și serviciile pentru afaceri.
