Ediția Rock&Talk de joi, 15 octombrie, a fost despre timp și cum îl percepem fiecare dintre noi.
”Trecutul este suma percepțiilor noastre despre ceea ce s-a întâmplat în viața noastră și a altora. Trecutul este și măsura cu care apreciem prezentul, căci n-avem la dispoziție decât experiența acumulată, dar trecutul mai este și o improbabilă cheie de descifrare a viitorului.
Se spune că înțelegând trecutul poți anticipa și viitorul, dar acest lucru este mai degrabă o ancoră de liniște intelectuală, o iluzie pe care ne-o oferim singuri. În realitate trecutul sau istoria nu se repetă cu exactitate matematică, căci dacă s-ar repeta omenirea nu ar evolua niciodată iar noi ne-am învârti într-un cerc stupid și plictisitor.
Se spune că timpul este cel mai mare vindecător, dar adevărul mai simplu este că nu timpul ci capacitatea noastră de a uita lucrurile rele care ni s-au întâmplat ne cicatrizează rănile transformând traumele în experiențe. Atunci când nu putem uita devenim fie inteligenți, fie bolnavi. Psihic. Ura, despre care am vorbit într-o ediție trecută este tot o formă de mutilare a sufletului sau a psihicului, derivată din incapacitatea nenaturală de a uita.
Cel mai des, trecutul este despre regrete, chiar și amintirile cele mai plăcute având inevitabil o componentă nostalgică. Obsesia oamenilor pentru călătoriile în timp derivă tot din regret, de vreme ce viitorul nu este altceva decât speranță raportată la propria experiență subiectivă, iar trecutul doar amintire convalescentă.
Capacitatea gândului de a reduce spre zero distanța și de a mări spre infinit viteza, desființează matematic și timpul, sau poate gândul și timpul se determină și se anulează reciproc. Prin gândurile noastre călătorim și în trecut și în viitor, timpul nefiind nici el altceva decât o plăsmuire, o axă X a imaginației pe care ne organizăm mai mult sau mai puțin ordonat propriile noastre gânduri, sub formă de amintiri și dorințe”, a argumentat Moise Guran, la Europa FM.
