“Nimeni nu vrea faima lui Hitler sau a lui Stalin, dar confuzia frecventă între notorietate și faimă vine de fapt din utilizarea excesivă a unor metafore sarcastice.
Prestigiul și notorietatea nu sunt același lucru, deși acestea nici nu se exclud reciproc. Adevărata întrebare pe care ar trebui să și-o pună fiecare este dacă, de exemplu, este de preferat o mare notorietate, să fi auzit să spunem o țară întreagă de tine, cum se spune, unui prestigiu local, respectului de care te poți bucura pe strada ta, între vecinii, prietenii sau cunoscuții tăi, fără a fi neapărat și faimos.
Puțini știu că notorietatea sau popularitatea, deși acest termen este un pic altceva, reprezintă un drog, care umflă orgoliul și, mai rău, crează și dependență.
Nimic nu-i provoacă mai multă suferință unei vedete decât faptul că nu o recunoaște vânzătoarea de la supermarchet. Oamenii care știu să își administreze popularitatea și să nu se lase conduși de ea sunt extrem de rar întâlniți.
În cele mai multe cazuri, o celebritate care începe să scapete se transformă într-un om disperat întru păstrarea unei glorii efemere.
Așa apar ventilatoarele de ură de la televizor, de la radio sau de pe internet, gesturile teatrale ale acestora, sau chiar trollingul exagerat și provocarea artificială a unor controverse, din nevoia disperată de a fi băgat în seamă, de a avea ceva de spus despre oricine și despre orice se vorbește”, este de părere Moise Guran.
