În cel mult o lună şi jumătate Ministrul Justiţiei va prezenta Guvernului un proiect de lege pentru modificarea Codurilor penale. Într-un interviu acordat la Radio Iași, aseară, Tudorel Toader spune că proiectul va fi trimis spre dezbatere în Parlament, pentru punerea în acord a legislaţiei penale cu deciziile Curţii Constituţionale.
Ministrul justiției a fost întrebat dacă va mai exista un prag în privinţa abuzului în serviciu, precum cel de 200.000 de lei existent în controversata ordonață 13, care a scos oamenii în stradă și a fost in cele din urmă abrogată. Răspunsul nu a fost unul la clar:
“Punerea de acord a legislaţiei cu deciziile Curţii Constituţionale apare ca fiind o necesitate obiectivă, adică nu mai este o problemă de apreciere a legiuitorului şi rezultă, ca ogligaţie, din prevederile legii fundamentale din prevederile Constituţiei.
Decizia Curţii Constituţionale are un dispozitiv şi multe considerente. Pe vremea când eram judecător şi Curtea Constituţională îmi spune astăzi, faptul că acele considerente sunt obligatorii precum dispozitivul, dar sunt obligatorii considerentele care sprijină, care au condus la dispozitiv.
Ce spune dispozitivul deciziei? Că un funcţionar public va răspunde pentru neglijenţă în serviciu atunci când i se va reproşa neîndeplinirea unei obligaţii de serviciu, dar obligaţie de rang legal, adică prevăzută într-o lege organică ordinară, Ordonanţă de Urgenţă sau Ordonaţă simplă sau când i se va imputa neîndeplinirea respectivei obligaţii.
În considerentele deciziei se face distincţia dintre diferitele grade de răspundere juridică, pentru că avem o răspundere contravenţională când fapta are un grad de pericol social mai redus şi o răspundere penală când fapta are o periculozitate socială mai ridicată.
Curtea spune, în considerentele deciziei, faptul că îi revine legiuitorului obligaţia de a delimita răspunderea contravenţională de răspunderea penală. Cu alte cuvinte, faptul că legiuitorul trebuie să stabilească un prag minim, sub care răspunderea e disciplinară, peste care răspunderea poate fi de natură penală.”
Cât despre grațierea și amnistia care ar putea fi folosite în noul proiect de lege, drept motiv pentru a mai elibera penitenciarele supraaglomerate, ministrul justiției, Tudorel Toader spune că și alte state au apelat la această variantă pentru că erau prea pline penitenciarele.
“În politica penală întră şi iertarea de pedeapsă, ceea ce se numeşte graţiere sau iertarea pentru tragerea la răspundere penală pentru fapta comisă, ceea ce se numeşte amnistie. Dacă ne uităm în istoria Dreptului Penal românesc au fost relativ multe acte de clemenţă.
Dacă ne uităm în legislaţiile altor state moderne există momente în care legiuitorul penal naţional vine cu o lege de graţiere sau de amnistie. Am văzut cu toţii inclusiv faptul că instanţa europeană, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spune statului român că poate apela la actul de clemenţă – graţierea/amnistie – dând ca exemple alte state, în speţă Italia, care au apelat la iertarea de pedeapsă respectiv iertarea de tragere la răspundere penală, repet, graţiere sau amnistie.
Aşadar, din moment ce în Codul Penal avem aceste instituţii juridice penale evident graţierea şi amnistia, ele nu sunt acolo doar de dragul de a fi descrise şi sunt acolo ca instituţii, repet, pentru ca legiuitorul în politica lui penală să le poată folosi la un moment dat.
Prin urmare, dacă legiuitorul apreciază că este oportună pentru politica penală, pentru societate, pentru evoluţia relaţiilor sociale, că este oportun un act de clemenţă, în mod evident îl poate folosi cu o singură condiţie: să respecte exigenţele constituţionale – exigenţe care înseamnă egalitate în faţa legii, care înseamnă tratament egal pentru condamnaţii din aceeaşi categorie, care înseamnă lege penală mai favorabilă şi multe, multe alte cerinţe.”
