În perioada 13-15 iunie 1990, patru oameni au murit împușcați și peste 1000 au fost răniți, după ce fostul președinte Ion Iliescu și conducerea statului de la acea vreme ar fi ordonat înăbușirea unui protest izbucnit în Piața Universității din București. Au fost aduși în Capitală peste 10.000 de mineri și muncitori, dar și forțe ale armatei au fost mobilizate pentru înăbușirea manifestației.
În 1990, din 22 aprilie și până la jumătatea lunii iunie, intelectuali, studenți, elevi, funcționari și personalități culturale s-au adunat în Piața Universității și au strigat: ‘’Jos Iliescu’’, ‘’Jos comunismul’’, ‘’Libertate!’’, “Timișoara’’.
Protestul era îndreptat împotriva guvernului de la acea vreme și a președintelui Ion Iliescu, iar una dintre principalele revendicări era punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, prin care se cerea ca foștilor activiști comuniști să li se interzică dreptul la candidatură timp de 3 legislaturi consecutive.
Potrivit procurorilor, în zilele de 11 și 12 iunie, cei aflați la conducerea țării au decis reprimarea protestelor din Piața Universității. În acest fel, erau mobilizate ilegal forțe ale MAI, Armatei, SRI, plus peste 10.000 de mineri și muncitori.
În dimineața zilei de 13 iunie, poliția a intervenit în forță în Piața Universității, iar pe 14 și 15 iunie, la București au ajuns minerii din Valea Jiului pe care președintele Ion Iliescu i-a îndemnat să curețe Piața. Manifestanții au fost bătuți cu bâtele de mineri.
Înainte de plecarea minerilor din București, Ion Iliescu le-a mulțumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală.
Sursa foto: Shutterstock
