”Ajunge să ne întoarcem cu gândul la anii ’90 (anii cu televiziunea unică și mincinoasă), pentru a înțelege cât le-a fost unora de ușor să falsifice istoria, s-o strâmbe, s-o sluțească”, scrie Mihai Șora pe pagina sa de Facebook într-o reacție la acuzațiile lansate de eurodeputata Norica Nicolai.
Într-un interviu pentru Adevărul, Norica Nicolai spune că ”imaginile cu jandarmii care lovesc oameni cu mâinile ridicate au fost trucate”.
În mesajul său postat pe Facebook, Mihai Șora remarcă și că ”astăzi avem cu toții telefoane și aparate, imagini și zeci de filme care nu pot fi ascunse, nici falsificate ori distruse. Iată de ce nu cred că mai rămâne loc pentru naivitate”.
Ordinul care a permis intervenția în forță a Jandarmeriei în Piața Victoriei în noaptea de 10 august a a ajuns, vineri, după o săptămână , la procurori.
Controversele publice legate de efectele gazelor lacrimogene pulverizate în Piața Victoriei în noaptea de 10 spre 11 august au determinat Parchetul General să facă publice detalii despre muniția folosită de jandarmi.
Documentele ridicate de procurori de la Jandarmerie arată că muniţia neletală şi gazele lacrimogene ar avea în spate “certificat de calitate şi garanţie”, precum şi “declaraţie de conformitate”.
Joi, într-o emisiune de la postul public de televiziue, comandantul jandarmilor din Piața Victoriei și-a cerut scuze față de protestatarii care au avut de suferit. Maiorul Laurențiu Cazan, comandantul acțiunii jandarmilor în Piața Victoriei, la protestul de vinerea trecută, a declarat, în direct la TVR, că în zonă au fost sute de persoane violente, care acționau în planurile doi-trei, iar de această dată oamenii veniți la protest nu s-au delimitat de ele.
Până joi seară au fost înregistrate 211 plângeri penale în dosarul violenţelor de la Mitingul Diasporei din Piaţa Victoriei. 92 de persoane au fost până acum audiate de procurori.
Mesajul complet al filosofului Mihai Șora:
”Dragi prieteni,
să facem acest mic exercițiu de imaginație:
cum ar fi și ce ar spune astăzi comandanții, șefii, toți mai-marii dacă nu ar exista i m a g i n i?
Ce tirade ar ține capii (răutăților) dacă n-ar putea fi contraziși chiar de înregistrări, de i m a g i n i?…
Ajunge să ne întoarcem cu gândul la anii ’90 (anii cu televiziunea unică și mincinoasă), pentru a înțelege cât le-a fost unora de ușor să falsifice istoria, s-o strâmbe, s-o sluțească. Atunci, în zilele acelea din iunie ’90, ca să vezi limpede prin norul de manipulări și tertipuri, ca să discerni – cu mintea ta – ce se întâmpla în Piața Universității, trebuia să fii acolo, alături de oamenii care protestau; să stai lângă ei, să-i asculți, să-i vezi cu ochii tăi, nu prin „obiectivul“ unei televiziuni aservite.
Nimic, niciodată, nu te ajută să te lămurești mai bine și mai iute decât propria-ți descindere în arenă, la fața locului. Nimic nu este mai convingător decât experiența personală, nemediată și concretă. Atunci, în ’90, coborând în stradă, printre studenți, am înțeles ce se întâmpla; iar – după ce am înțeles – mi-am dat demisia de la Învățământ. Am plecat exact așa cum venisem: un om liber, care nu putea fi cu nimic constrâns, nici cumpărat sau prostit. Cei care au rămas în funcții, cei care, ulterior, și-au construit o carieră publică pe victimele de atunci au fost fie complici, fie naivi.
Tertium non datur.
Astăzi avem cu toții telefoane și aparate, imagini și zeci de filme care nu pot fi ascunse, nici falsificate ori distruse. Iată de ce nu cred că mai rămâne loc pentru naivitate.
P.S. Bineînțeles, le sunt recunoscător Domnilor Niépce și Daguerre pentru formidabila lor invenție. Am prins, pe când eram copil, aparatele cu burduf (ca cel alăturat): mergeam, an de an, cu părinții mei, într-un studio, la un fotograf profesionist, și stăteam – nemișcați și zâmbitori – până se imprima imaginea. Între timp, aparatele au mai evoluat… Și nu mai e nevoie să stăm cuminți, minute în șir, ca să fixăm realitatea și miezul ei mișcător”.
