România în Direct a intrat vineri, 19 mai, pe Frecvența Gustului. Mihaela Bilic și Cătălin Striblea au făcut schimb de locuri, astfel că medicul nutriționist s-a așezat în scaunul invitatului, iar Cătălin Striblea a fost gazda emisiunii de vineri seara, într-o ediție specială la Europa FM. Un dialog la foc mic despre mâncare, dulciuri, plăceri vinovate, vinovăție… sau nu? Am lăsat mai jos rețeta pe scurt a emisiunii și dacă o doriți pe cea completă, la final am lăsat un video. Poftă bună!
Cătălin Striblea: Știi că eu la podcast, la Vorbitorincii, vorbesc des despre mâncare cu Radu Paraschivescu și avem tot felul de plăceri vinovate și le povestim. Radu, care are diabet, nu are voie să mănânce mai nimic din ce pot mânca eu, dar este un povestitor formidabil despre toate colțurile de București unde poți găsi prăjituri și patiserii. El le știe pe toate și mă duce, măcară după el și zice <<Uite, aici mergem să mâncăm niște scovergi>>. Știe și cofetării de unde el își alege anumite produse și cunoaște și loc de pizza.
Mihaela Bilic: Mi se par foarte valoroase aceste descoperiri pentru că mâncarea bună este din ce în ce mai rară și dacă dai peste un care chiar este cunoscător și fin degustător, tipul acesta de secret este foarte valoros. Altfel, dacă vrem să mâncăm o prăjitură bună, unde mergem?
Cătălin Striblea: La ce program am eu, mie îmi este mereu poftă de prăjituri. Mănânc prăjituri, tot felul de prostii, care sunt la îndemână. Dacă mă întrebi unde găsești o prăjitură bună, sunt eclerele acelea franțuzești, care sunt foarte bune, dar au o grămadă de ou și-mi fac rău. Eu sunt intolerant la ou și dacă este un lucru care-mi face rău, acesta este.
Mihaela Bilic: Păi… prăjiturile toate sunt cu ou.
Cătălin Striblea: Nu toate, mai depinde și de cantitate. Dar la eclere nu poți să te bagi. Dacă este ceva ce mi-ar plăcea, sunt eclerele acelea formidabile.
Mihaela Bilic: Eu m-am dezvățat de dulce, dar când vreau, acel ecler cu busuioc și lămâie verde este un echilibru perfect – nu este foarte dulce.
Cătălin Striblea: Poți mânca unul pe zi?
Mihaela Bilic: Nu pot să mănânc unul întreg…
Cătălin Striblea: Iei o gură și după aceea te lași? Sau cum?
Mihaela Bilic: „Nu ai cum să mănânci mult atunci când mănânci cu toate simțurile”
Mihaela Bilic: Am observat, în momentul în care avem răbdarea și disponibilitatea, pentru că atunci când vine vorba de mâncat cu toate simțurile – este cea mai complicată acțiune din lume, cu toate că noi credem că atunci când mâncăm noi chiar degustăm și savurăm, dar nu este adevărat.
Cere un efort și o prezență cu toate simțurile în farfurie, lucru care este foarte greu. Să nu ai un telefon, un ecran, să fii cu atenția în farfurie e greu. Și când ți se dă această provocare, fiecare gură de mâncare s-o evaluezi cu cele cinci simțuri și dacă-ți propui să dai o notă pentru fiecare dintre cele cinci – gust, auz, văz, miros și atingere sau textură – numai să te gândești la acestea cinci la fiecare înghițitură și să le dai și notă… din două-trei înghițituri ai obosit și din punct de vedere evaluare.
S-a demonstrat că atunci când mănânci cu toate simțurile nu ai cum să mănânci mult. Și mai este o constatare năucitoare, pe care ar trebui să o folosim în beneficiul nostru, simțurile se obișnuiesc foarte repede cu un stimul.
Te dai cu parfum, după câteva secunde nu mai simți că miroși pentru că simțul tău s-a obișnuit cu mirosul. Așa pățește și văzul, și gustul. În momentul în care noi am fi acolo, cu atenția în farfurie, nu am putea să evaluăm mai mult de 3-4 guri la capacitatea maximă. Dispare wow-ul. Deci, cât ar fi mâncarea de bună, după 3-4 guri, intensitatea percepției scade.
Cătălin Striblea: Știi că am auzit pe cineva, de profesie, întrebând dacă îți face cu adevărat plăcere să mănânci mai mult de 10 linguri de înghețată.
Mihaela Bilic: Asta este, despre asta este vorba.
Cătălin Striblea: „Am un set de reguli, dar pot să le respect dimineața. Pe măsură ce trece ziua, lucrurile scapă de sub control”
Cătălin Striblea: Și în timp îți dai seama și la un moment dat am început rațional să mă opresc. Bine, eu am avut probleme cu greutatea tot timpul. Eu am fost supraponderal de mic, de la ieșirea din adolescență. Probabil după ce m-am oprit din foarte mult sport am început să pun. Acum 30 de ani nu se vorbea despre chestia asta, facultatea anilor 90 e un dezastru alimentar pentru că anul acela se mânca numai…
Mihaela Bilic: Era frenezia tuturor lucrurilor ambalate…
Cătălin Striblea: Da. Și târziu în viață am început să-mi pun ordine în greutate. Am și slăbit la un moment dat cu ajutorul Laurei Ene, pe care o salut și a reușit să scoată numai lucruri bune din mine și mi-a atras atenția spunând așa: <<Dacă nu o să te iei de bunele obiceiuri, tu o să pui câte un kilogram în plus în fiecare an>>. Ceea ce s-a și întâmplat.
Am un set de reguli, mi-a făcut un caiet foarte mare pe care uneori sau de multe ori, dimineața când le încep, pot să le respect. După ce trece ziua sau pe măsură ce trece ziua se scapă lucrurile de sub control pentru că intervine oboseala și stau aici, de exemplu, ore întregi… Eu mănânc destul de așezat. De dimineață nu am mâncat că am plecat în grabă.
La prânz întotdeauna am mâncare după mine, gătită de acasă. Azi am ciorbă de fasole și păstăi. Dar am zile, Mihaela, și aici trebuie să mă ajuți, am zile foarte complicate când sunt atât de obosit și de tracasat încât mă duc la magazinul de alături, care știi că e aici, și zic că dacă nu-mi iau o prostie, leșin aici.
Mihaela Bilic: „Când noi cerem de la noi lucruri făcute cu seriozitate și extrem de multă cumințenie, avem nevoie și de o supapă în care să ne simțim liberi”
Mihaela Bilic: Nici nu știu dacă este ca un fel de evadare în mâncare, cât cred că mintea noastră rămâne la capitolul alimentar undeva la vârsta de 5-6 ani și simte nevoia să facă lucruri rele. Să iasă din reguli.
Ca un fel de compensare pentru oboseala și cumințenia pe care o avem în alte domenii. Când noi cerem de la noi lucruri făcute cu seriozitate și extrem de multă cumințenie, avem nevoie și de o supapă în care să ne simțim liberi și neconstrânși.
Cătălin Striblea: Adică nu-mi interzici să fac asta?
Mihaela Bilic: Nu, nu numai că nu interzic, dar este un lucru pe care în momentul în care ni-l recunoaștem și înțelegem care era mecanismul, să nu ne mai învinovățim atât de tare.
Urmărește întreaga emisiune Frecvența Gustului aici:
Sursa foto: Europa FM
