Jean-Michel Jarre
Rendez-Vous (La dernierre rumba)
“De la imensitatea înălțimii la care se a află Jean-Michel Jarre, mi-a fost imposibil să aleg în mod obiectiv o melodie de ale lui.
Și atunci am lăsat emoția să hotărască. Dincolo de această alegere, absolut subiectivă, Jarre rămâne unul dintre idolii adolescenței mele. La premierre reconcontre avec la musique de Jean-Michel Jarre c’etait Oxygen, et apres Equinoxe, cum ar spune francezul.
Dar discul care m-a tulburat, răvășit, a fost “Les Chants Magnetiques sau Magnetic Fields”. Discul ăsta a fost bucuria vacanței de iarnă din ’86, clasa a XI-a.
“La Derniere Rumba” umplea camera mea mică, era frig ca naiba, iar asta mai estompa mirosul ușor grețos de culori în ulei.
Înainte de vacanță cărasem cu prietenul meu Cornel un șevalet de la intersecția Moșilor-Eminescu până în Drumul Taberei. Era atât de mare încât nu încăpea în autobuzul 37 și a trebuit să tăiem din el. Când mi-a deschis mama ușa, a stat două secunde, ne-a scanat și ne-a trântit-o în nas.
A intervenit tata, mi-a zis să-l curăț mai întâi de culorile întărite și apoi pot să-l bag în casă. Am frecat cu șmirghel la el vreo trei zile ca să-l scot la lumină. Încă mai speram, în sufletul meu, că voi da la Arhitectură.
Șevaletul și Jarre mi-au făcut una dintre cele mai speciale vacanțe de iarnă”, a mărturisit Mihai Dinu, la Europa FM.
