Cu ani în urmă se mai produceau mașini de gătit cu plită groasă și cuptoare încorporate pe care te puteai baza într-o măsură destul de mare. Azi s-au subțiat toate, de la plită la pereții cuptorului, iar dacă plita te poate servi și așa, subțire, cuptoarele sunt niște mizerii înfiorătoare care la focul cel mai mic ard orice pui înăuntru.
De aici înțeleg că pe vremuri mașinile de gătit se făceau la cererea bucătarilor, azi se fac la cererea vânzătorilor care vor să câștige după un aragaz cu 6 ochiuri și cuptor prost cât după un BMW seria 2.
Adevărul e că dacă vrei mașini de gătit bune, azi trebuie să cheltui pentru ele o mică avere, cele pe care le vând distribuitorii consacrați sunt bune mai degrabă pentru presat șapa de sub ele decât pentru gătit. Și nici producătorii nu sunt mai breji decât vânzătorii de azi. Cred că mai există doi-trei “fraieri” care dau garanții mai mari de trei ani pentru echipamente de bucătărie, restul produc pe vapor cu ce pică la îndemână, de parcă o plită ar trebui să aibă flotabilitate, nu consistență, masă și conductivitate termică.
Uneori am senzația că Oculta mondială a complotat să distrugă cuptoarele mașinilor de gătit pentru a putea vinde mai ușor cuptoarele gastronomice individuale, care, între noi fie vorba, sunt salvatoare de vieți de bucătar și cred că fiecare local care vinde mâncare făcută de om ar trebui să aibă măcar un cuptor cu șase tăvi, lucru cu care am început să mă întâlnesc mai des abia în ultimii șase-șapte ani în bucătăriile în care am lucrat.
