Mihaela Nabăr, director executiv al Organizației World Vision, și Ana Bulai, autoarea studiului „Sunt hrăniți destul copiii României? Masa la școală și masa acasă” au fost invitatele lui Marcel Bartic în emisiunea „Academia Europa FM”. Un studiu efectuat de organizația World Vision arată că, pentru un sfert dintre copiii incluși în acest program, pachetul alimentar oferit la școală este singura masă de care beneficiază copiii din mediile defavorizate. Dintre cele 450 de unități de învățământ, mai puțin de o treime au reușit să implementeze în mod real acest program. Ce impact are implementarea mesei calde în școli și cum s-au raportat autoritățile locale la acest program? „Modelele sunt foarte diferite, dar încă mai avem foarte mult de lucru pentru că în general educația nu este o prioritate. Și da, este foarte bine dacă vine altcineva și dă acea masă caldă în școală și în comunitate”, spune Mihaela Nabăr despre autoritățile locale. „Țara aceasta este mai bogată, dar ponderea săracilor este din ce în ce mai mare”, punctează Ana Bulai, adăugând că „În momentul în care îi dăm o masă, îi dăm un echipament școlar, îi dăm copilului resursa pe care o poate el folosi abia atunci înseamnă investiție în copilul acesta”.
Impactul și rezultatele mesei calde în școli
Mihaela Nabăr: „Astfel de programe au un impact extrem de pozitiv asupra copiilor. În primul rând asupra participării la școală. 99% dintre copiii noștri vin în fiecare zi la școală după introducerea programului de masă caldă combinat cu activități educaționale. Pentru că, să nu uităm, fiind vorba de un program care se implementează în școală ar trebui să avem și elemente care țin de educație sau, spre exemplu, ar trebui să-i învățăm pe copii ce înseamnă masa sănătoasă și să le și dăm această masă sănătoasă. Sau ar trebui să-i învățăm care sunt regulile atunci când mâncăm”.
Mihaela Nabăr: „Crește foarte mult și coeziunea între profesor și copii, pentru că mănâncă împreună, discută și alte lucruri care nu țin neapărat de română, matematică”
Mihaela Nabăr: „Sunt foarte multe elemente pozitive pe care le-am observat schimbându-se în comportamentul copiilor noștri. Știu ce înseamnă masă sănătoasă, vin la școală în proporție de 99%. Mai mult de atât, dacă ne uităm la rezultatele școlare vedem îmbunătățiri ale rezultatelor școlare la română și la matematică – în proporție de 84% și-au îmbunătățit rezultatele pentru că nu le mai cerem să facă performanță pe burta goală, așa cum spunem noi.
Și, mai mult de atât, s-a consolidat foarte mult relația între ei în clasă, pentru că nu mai discriminăm. Adică, nu unii mănâncă și alții nu mănâncă pentru că nu au pachețel – și sunt foarte multe situații în care copiii nu au ce să mănânce la școală pentru că părinții nu au ce să le pună în ghiozdănel în zonele cele mai vulnerabile. Și, mai mult de atât, crește foarte mult și coeziunea între profesor și copii, pentru că mănâncă împreună, discută și alte lucruri care nu țin neapărat de română, matematică sau ce avem legat de școală”.
Cum s-au raportat autoritățile locale la inițiativa introducerii mesei calde în școli?
Mihaela Nabăr: „Lucrurile se schimbă dacă ești acolo pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă nu renunți la a încerca să convingi că educația este o prioritate. Nu toate comunitățile și nu toate primăriile consideră că educația este o prioritate. Și atunci este clar că nu se investește în această direcție.
Dar nu renunțăm. De la un an la altul se fac eforturi în acest sens și da, declarativ toată lumea susține că masa caldă este importantă pentru copiii noștri până la momentul la care vorbim despre bon și atunci din ce resurse implementăm, cum o facem să fie implementabilă și ce putem să facem astfel încât să asigurăm continuitatea unui astfel de program”.
Mihaela Nabăr: „Modelele sunt foarte diferite, dar încă mai avem foarte mult de lucru pentru că în general educația nu este o prioritate. Și da, este foarte bine dacă vine altcineva și dă acea masă caldă în școală și în comunitate”.
Ana Bulai: „Țara aceasta este mai bogată, dar ponderea săracilor este din ce în ce mai mare”
Marcel Bartic: M-am uitat cu atenție pe studiul pe care l-ați efectuat și vă mărturiseam un pic mai devreme că mi-a atras un pic atenția povestea cu 15 lei alocați fiecărui copil, deși sunt absolut de acord că poate nu neapărat banii sunt problema principală în povestea asta, cât mai degrabă una dintre concluziile studiului dumneavoastră: un sfert dintre copiii incluși în program beneficiază, poate, de singura masă în ziua respectivă. Cu alte cuvinte, școala le oferă o posibilitate pe care nu o găsesc acasă.
Ana Bulai: „Dacă vorbim despre sărăcie doar în indicatori statistici la nivel național și nu avem foarte clar localizată unde este această sărăcie, cine este copilul acela sărac, vorbim în indicatori de eurostat, nu vedem problema, ci vedem multe cifre și avem impresia că odată ce am alocat bani problema se rezolvă contabil.
Da, în România, disparitățile dintre urban și rural cresc odată cu creșterea PIB-ului. Țara aceasta este mai bogată, dar ponderea săracilor este din ce în ce mai mare. Avem copii aflați în limita de jos a sărăciei, într-o pondere considerabilă și din această perspectivă – sărăcia este un concept foarte larg – noi nu înțelegem exact ce înseamnă sărăcia”.
Ana Bulai: „În momentul în care îi dăm o masă, îi dăm un echipament școlar, îi dăm copilului resursa pe care o poate el folosi abia atunci înseamnă investiție în copilul acesta”
Ana Bulai: „Asta înseamnă sărăcia: faptul că acel copil merge la culcare nemâncat, faptul că acel copil împarte o pereche de încălțăminte cu frații, faptul că acel copil nu are o hăinuță de iarnă. Lucruri de genul acesta pe care nu le putem rezolva de fiecare dată financiar, pentru că bănuții alocați pentru fiecare copil sunt luați de familie, de adulți, el nu dispune. În momentul în care îi dăm o masă, îi dăm un echipament școlar, îi dăm copilului resursa pe care o poate el folosi abia atunci înseamnă investiție în copilul acesta”.
Ana Bulai: „Noi pierdem bani pentru că nu știm să-i cheltuim în mod eficient”
Ana Bulai: „Așa cum v-am spus, în România, de când avem acest acord de parteneriat cu Uniunea Europeană și vin bani semnificativi în țară, banii nu sunt o problemă, ci orientarea lor către zonele de nevoie acută. Și, sigur, pregătirea intervențiilor în mod serios. Aici sunt problemele. Pentru că noi pierdem bani pentru că nu știm să-i cheltuim în mod eficient. Nu ne raportăm la bani ca la o investiție și să vedem că acești bani ne aduc sănătatea copiilor în 20 de ani, ci doar ca o cheltuială: să dăm, să dăm bine, să fie frumos într-un moment sau altul din punct de vedere social, dar nu vedem tot ceea ce ar trebui să consolideze cheltuiala respectivă”.
Urmărește întreaga emisiune „Academia Europa FM” aici
Sursa foto: Shutterstock
