Mariupol este un oraș care aproape că nu mai este.
De mai bine de două săptămâni e încercuit, atacat încontinuu de armata rusă.
Nu se poate intra și nu se poate ieși din oraș. Peste 90% dintre clădiri au fost distruse sau avariate de bombardamente.
Cele mai cunoscute – Maternitatea și Teatrul dramatic.
Nu se știe câți oameni au fost uciși în Mariupol. Nu pot fi numărați în timp ce se trage sau cad bombe.
Mariupol, un oraș aflat la 1.200 de km de România, este în dezastru umanitar.
Liliana Nicolae ne spune povestea acestui oraș care, în doar câteva săptămâni, a fost distrus. Aproape șters de pe fața pământului.
Numele orașului Mariupol vine de la Fecioara Maria. Rușii spun, însă, că are legătură cu Împărăteasa Maria Feodorovna, soția Țarului Alexandru al III-lea.
Însă, în 1948, când exista moda redenumirii localităților după liderii comuniști, orașului-port de la Marea Azov i s-a dat numele Jdanov, după ideologul sovietic Andrei Jdanov, care s-a născut în Mariupol.
După al Doilea Război Mondial, se credea că Jdanov avea toate șansele să fie succesorul lui Stalin, dar a murit înaintea lui. Era numit „propagandistul-șef” al Uniunii Sovietice.
În 1989, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, orașul și-a reluat numele Mariupol.
Port la Marea Azov, era printre locurile preferate de turiști, vara. Dar și locul unde vin și pleacă vapoarele încărcate cu cereale sau unde se construiesc nave.
Mariupol a jucat un rol important în industrializarea Ucrainei.
Metalurgia, dar și comerțul pe mare au făcut din Mariupol o localitate care să conteze strategic si economic pe harta Ucrainei.
Acum, însă, orașul este atacat din toate părțile.
Viceprimarul din Mariupol, Serghei Orlov, îmi spunea în primele zile ale războiului, când încă orașul era în picioare, iar asaltul rușilor era la început:
Situația e dificilă. Orașul este atacat de armata rusă din toate direcțiile, de la Nord, Vest, Est. Armata noastră, însă, apără orașul.
Au fost deja distruse drumuri, locuințe, școli, grădinițe . În special în estul orașului.Au murit și oameni în clădirile atacate.
Cum credeți ca se va termina acest război? – îl întrebam pe 27 februarie, la câteva zile după începerea războiului.
Avem încredere în armata noastră, ajutată și de cetățeni. Sperăm ca în 7-10 zile ceva să se întâmple și armata ucraineană va învinge, iar împreună cu sancțiunile internaționale să îl forțăm pe Putin să renunțe.
După câteva zile, Serghei Orlov îmi trimite pe whatsapp un mesaj scurt:
They killed a girl 6 years old / Au ucis o fată de 6 ani.
Mesajul este însoțit de o filmare.
– May I call you? / Pot să vă sun? – îl întreb.
– At the moment we’re under shelling. Network is bad. / Suntem sub bombardament. Semnalul e prost.
Pe 2 martie, îl întreb scurt:
– What is the situation?/ Care e situația?
Era optimist:
– Mariupol is still Ukrainian city./ Mariupol este încă un oraș ucrainean.
Și, pentru prima dată folosește un smile face. 🙂
Era, însă, de-abia începutul clavarului în Mariupol.
Dar, să ne mai întoarcem un pic în istorie.
Știți ce au în comun Washington, București și Mariupol?
O statuie. În toate cele trei orașe se află câte o statuie a lui Taras Shevchenko. Poetul național al Ucrainei, simbolul libertății acestei țări.
Poet și artist, Taras Shevchenko a trăit între 1814 și 1861.
Mai este cunoscut și sub numele de Marele Kobzar. Moștenirea sa stă la baza literaturii ucrainene moderne și, în mare măsură, a limbii ucrainene moderne, deși aceasta este diferită de cea folosită, pe vremuri, în poeziile sale.
Shevchenko a fost exilat de țarul Nicolae I pentru ideile sale politice progresiste.
În București, bustul Marelui Kobzar ucrainean se află în parcul Herăstrău.
În Washington, statuia lui Taras Shevchenko este unul dintre cele două monumente ucrainene din capitala Statelor Unite ale Americii. Al doilea este un memorial al Holodomorului, al victimelor foametei induse de sovietici în Ucraina, în 1933, din cauza căreia au murit sute de mii de oameni.
Iar în Mariupol – Statuia lui Shevchenko – la doar 5 minute de Teatrul Dramatic din oraș, într-un parc.
În vremurile bune, îi dădeau roată porumbeii.
Când am aflat toate aceste lucruri despre Mariupol, orașul era deja în toate buletinele de știri din lume.
Câteva zile nu mai primisem nici un semn de la viceprimarul Orlov.
Pe 9 martie, dimineața, primesc, însă, câteva fotografii răvășitoare: clădiri distruse, străzi pustii, case incendiate, cadavre abandonate în mijlocul străzii.
Îl sun din nou pe viceprimar.
Orașul este bombardat încontinuu de armata rusă. Au distrus foarte multe clădiri. Orașul e blocat, dar este, în continuare controlat de armata ucraineană. Dar nu știm cum să apărăm orașul de bombardamente – îmi spune viceprimarul Serghei Orlov.
Măsura anunțată de Federația Rusă, privind deschiderea unor culoare umanitare către Belarus și către Rusia nu va ajuta, însă, cu nimic.
Oamenii nu vor să se refugieze în Rusia sau Belarus. Probabil, unii se vor duce de teama bombelor, dar deocamdată nu știm nimic despre acest coridor. Rusia este gresorul nostru. Cum să ne ducem acolo? – spune viceprimarul din Mariupol.
Îl întreb ce crede că va urma.
– Războiul. Războiul este peste tot. Nu știu ce va urma.
Îmi spune că se teme și că nu mai știe nimic despre părinții și de fratele lui, de câteva zile.
– Cum arată orașul? – îl întreb.
– Totul este distrus. Armata rusească a pus la pământ orașul. Nu este clădire care să nu fie distrusă. Fără geamuri, fără ferestre. Au bombardat și spitalele. Două spitale din Mariupol sunt distruse în acest moment.
Îi spun că nici nu-mi pot imagina cum se simte după săptămâni de teroare. Probabil că este extrem de obosit și de stresat. Îmi răspunde sec:
Nu comentez această întrebare.
Câteva ore mai târziu, primesc mesajul:
Russian destroyed children hospital by air bomb. / Rusii au distrus spitalul de copii, Maternitatea, într-un atac aerian.
Și o fotografie. Apoi o filmare.
La câteva zile, îl întreb:
Este adevărat că Teatrul din Mariupol, unde se ascundeau sute de oameni a fost bombardat?
Da, este adevărat – vine răspunsul.
Apoi – la câteva secunde, două fotografii.
Refugiații care au reușit să fugă din Mariupol l-au numit orașul morții sau orașul care va fi ras de pe fața pământului.
Pentru mine e incredibil ce se întâmplă la Mariupol. În 2022… un oraș să fie blocat!, înconjurat de armata rusă! E un dezastru umanitar acolo. Femei, copii, batrâni … or să moară pentru că nu au medicamente. În câteva zile au distrus tot. Fără mâncare, fără apă, cu oameni care mor lângă ei, e o situație foarte grea acolo. Ne rugăm pentru Mariupol, pentru că e blocat. E ca Leningrad sau Sankt Petersburg în 1945 – spune o refugiată care a ajuns în Gara de Nord din București.
O altă femeie din Mariupol a ajuns în Gara de Nord cu cei 7 copii.
Am 7 copii. Aș avea nevoie de cărucioare pentru ei. Românii ne-au dat de toate, dar prefer să fie pace în țara mea. Sunt din Mariupol, nu pot lua legătura cu nimeni de acolo.
Între timp, știrile din orașul de la Marea Azov sunt tot mai rele.
90 la suta dintre clădiri au fost distruse sau avariate.
Nu se știe câți oameni au fost uciși în Mariupol. Nu pot fi numărați în timp ce se trage sau cad bombe. Oamenii sunt îngropați în gropi comune. Sau direct în fața blocurilor în ruină.
Acesta este un mesaj înregistrat de copiii din Mariupol, în primele zile de război.
Mesajul lor este limpede: Opriți răboiul, lăsați-ne să ne trăim copilăria.
Mesajul înregistrat poate fi găsit pe pagina de Facebook a primăriei din Mariupol.
A fost publicat la câteva zile de la începerea războiului, când nimeni nu-și imagina dezastrul care avea să vină.
Tot în acele zile, primăria dădea asigurări, că totul va fi bine. Ba chiar a publicat un cântec patriotic ucrainean, devenit foarte popular după 1 martie, de la lansare sa.
Melodia este despre celebra dronă de luptă Bayraktar TB2, o dronă ieftină, lentă dar eficientă, care a devenit arma ”vedetă” a războiului din Ucraina.
Cântecul – un ”imn al războiului” cu numele dronei turcești, după ce dispozitivul ar fi distrus convoaie de tancuri rusești – este scris de ucraineanul Taras Borovok, la cererea Armatei Ucrainene.
În versuri se râde de armata rusă.
Dar primăria din Mariupol a publicat melodia cu un mesaj clar: Un cântec despre gloriosul Bayraktar! Distribuit pentru a ridica moralul! Ucraina va învinge definitiv fasciștii ruși!
