Marian Godină a fost invitatul lui Cătălin Striblea în emisiunea „România în Direct” la Europa FM. Este autorul cărților „Flash-uri din sens opus”, „În misiune cu Marian”, „Pablo, the alpaca. Scrisoarea”, dar și „Pădurea”. Cea mai nouă carte scrisă de Marian Godină este „Drum fără prioritate”. „Mi-am depășit condiția. Dar, în același timp, mă bucură faptul că nu m-am schimbat eu ca om”, a spus Marian Godină la Europa FM. „Nu știu dacă mă voi întoarce în poliție”, a mai spus Marian Godină, care se află în acest moment în concediu de creștere a copilului.
Povestea lui Marian Godină: „Eu sunt Marian din Craiter”
Marian Godină: „Mama mea avea doi copii foarte mici, de un an și de doi, și și-a pierdut soțul, a murit. În același timp, tatăl meu avea o fetiță de 3 ani. Iar la nașterea celei de-a doua fiice a lui soția lui a murit, din păcate. Iar ei s-au cunoscut prin cimitir, erau în aceeași situație. Și am apărut eu după aceea”.
Cătălin Striblea: S-au cunoscut în cimitir?
Marian Godină: „Se știau, s-a aflat repede – pentru că satul era destul de mic – că se aflau în aceeași situație”.
Cătălin Striblea: Unde ești născut de fapt?
Marian Godină: „Eu sunt născut în Brașov”.
Cătălin Striblea: Și satul despre care vorbești tu?
Marian Godină: „Este în Prahova”.
Cătălin Striblea: Părinții tăi ce erau sau ce făceau?
Marian Godină: „Mama lucra în Câmpina la o fabrică și tata la fel, tot în Câmpina. La Brașov au ajuns cu locul de muncă”.
Cătălin Striblea: Asta se întâmpla înainte de 89?
Marian Godină: „În 80 și eu am apărut în 86, deci după 6 ani”.
Cătălin Striblea: Deci, ca să spun cum se spunea pe vremuri, ești un copil dintr-o familie muncitorească. Unde ai copilărit?
Marian Godină: „În Brașov, în zona Craiter – un cartier mai de la periferie”.
Marian Godină: Am plâns în prima seară la Școala de Poliție
Cătălin Striblea: Ai făcut școala și ai ales apoi Școala de Poliție. Cum a fost?
Marian Godină: „Ai mei fiind de acolo din zonă, mergeam des prin Câmpina în vacanțe și mereu mă opream și mă uitam cu fascinație către Școala de Poliție mai ales că în tren, de multe ori în drumul spre Câmpina îi vedeam în uniformă pe elevii acelei școli, dar mama nu era deloc de acord. Îmi spunea tot timpul <<Sper să nu te văd vreodată că vii aici la curcani>>. Așa îi spunea acelei școli în zonă și uite că până la urmă la curcani am ajuns”.
Cătălin Striblea: De ce se împotrivea?
Marian Godină: „Acum e urât să spun, dar ne povesteau unii profesori din școală că înainte pe vremuri – nu știu dacă sunt zvonuri sau legende doar – când elevii aveau permisie și descindeau prin Câmpina după câteva luni apăreau destul de mult femei la poartă”.
Cătălin Striblea: Am înțeles, asta era ideea, deci nu erau băieți serioși. Și i-ai pus pe ai tăi în fața faptului împlinit?
Marian Godină: „Da, eram pregătit, au fost de acord, adică întotdeauna m-au lăsat să fac ce vreau și i-am spus tatălui meu în ziua în care am plecat că cel puțin un an de zile nu mă mai văd la față. Văzusem o revistă cu școala, cum arată, ce condiții sunt acolo. Eram pasionat de atunci de sport și văzusem că au o sală de sport performantă, în dormitoare paturi faine cu telefon chiar – ce nu aveam eu acasă”.
Cătălin Striblea: Așa a fost?
Marian Godină: „În prima seară recunosc că am plâns acolo pentru că am fost foarte demoralizat. Am sunat-o pe mama – pentru că tata îmi spusese râzând că o să vreau eu acasă imediat – și atunci mi-a fost jenă să-l sun pe el și am sunat-o pe mama și i-am povestit că mă cam bate gândul să plec acasă și-l auzeam pe tata râzând pe fundal. Dar, până la urmă, s-a terminat cu bine”.
Cătălin Striblea: Te-ai dus cu gânduri de dreptate? Ce era în capul unui copil la data respectivă?
Marian Godină: „Eu simțeam că este o oarecare dreptate pentru faptul că reușisem să intru acolo fără pile așa cum se zvonea, fără să dau un Cielo – așa cum era pe vremea aceea. Și la toți colegii mei de clasă am observat asta: simplitate, erau de la țară. Îmi dispăruse din cap ideea de pile. Am plecat foarte entuziasmat la drum”.
Marian Godină: „Chiar cred că mi-am depășit condiția, dar nu m-am schimbat eu ca om”
Cătălin Striblea: De ce povestim asta? Omul de lângă mine, Marian Godină, este urmărit de peste 600 de mii de oameni pe Facebook. Dar suntem aici și în preajma unei lansări sau apariții noii sale cărți – zeci de mii de exemplare.
Marian Godină: „Ce pot spune despre prima mea carte – Flashuri din sens opus – a depășit odată cu lansarea celei de-a doua exemplarul cu numărul 60.000”.
Cătălin Striblea: Oamenii o citesc cu foarte mare plăcere, mulți se regăsesc și brusc ai devenit unul dintre oamenii cei mai citiți și cei mai cunoscuți din România, deși povestea este cea pe care ați auzit-o: plecare dintr-un cartier muncitoresc, mers la școala de poliție. Nu erau perspectivele pentru așa ceva.
Marian Godină: „Nu erau. Nici nu știu cărui fapt se datorează asta. Nici nu știu cât de mult meritam eu, cât de mult noroc. Cert este că un oarecare talent la scris îl am și trebuie să recunosc asta cu toată modestia și cred că a fost greu începutul – să mă apuc să scriu – poate asta nu știam eu că ar trebui să scriu. Dar odată ce am început să scriu și am văzut reacțiile oamenilor mi-am dat seama că trebuie să fac asta”.
Cătălin Striblea: Când ai scris prima dată și ai avut primul text viralizat care a fost sentimentul tău?
Marian Godină: „Sincer? Cred că a fost teamă atunci. Gândește-te că eram un om normal, ca și acum. Aveam un cont de Facebook cu o sută și ceva de prieteni pe care scriam și când puneam o poză sau mai scriam ceva 10-20 de like-uri primeam. Mi-am dat că s-ar putea să am talent la scris când am scris primul text, care nu s-a viralizat, dar am observat că are mai multe aprecieri decât ale unei fete care își arăta alte lucruri pe Facebook. Am zis că dacă eu ca băiat care a scris 3-4 fraze am mai multe aprecieri decât ce apreciează lumea în mod normal, adică ceva superficial, înseamnă că totuși este ceva acolo”.
Cătălin Striblea: Te superi dacă eu îți spun că ți-ai depășit condiția?
Marian Godină: „Nu mă supăr. Chiar cred că mi-am depășit condiția. Dar în același timp mă bucură faptul că deși mi-am depășit condiția și trebuie să spun asta: nu m-am schimbat eu ca om”.
Cătălin Striblea: Poți să faci asta sau cât de greu este să faci asta într-o țară ca România?
Marian Godină: „La mine a fost foarte greu și este în continuare foarte greu pentru că, așa cum am scris într-o postare de acum câteva zile, eu pe lângă faptul că m-am luptat de la început, am mers pe un drum fără prioritate cum spune și titlul cărții, mă lupt acum cu cei de la nivelul cărora am plecat odată cu ei, care nu suportă gândul acesta”.
Cum faci dacă lucrezi într-o astfel de structură, care are uniformă, să capeți voce și să ai curaj să te exprimi în spațiul public?
Marian Godină: „Trebuie să fii mult mai atent decât un om oarecare pentru că este un pic mai greu pentru că ai mai multe opreliști. De aceea am fost mereu atent să nu scriu ce nu trebuie, să nu scriu ce nu aveam voie. E foarte ușor să încalci un regulament dacă ești neatent și o poți face neintenționat”.
Cătălin Striblea: Totuși, ai niște superiori. Nu ai de suferit niciodată?
Marian Godină: „Nu suntem în Rusia să spun că sunt atât de curajos pe cât mă vede lumea”.
Cătălin Striblea: Ai avut niște luări de poziție despre ministrul Bode…
Marian Godină: „Am avut, dar după luările acelea de poziție nu poți să zici că te așteptai să fiu otrăvit. Nu am avut probleme profesionale. Trebuie să recunosc că și datorită faptului că sunt urmărit de atât de multe persoane nu și-ar permite cineva să fiu luat la rost gratuit. Dreptul la liberă exprimare îl avem cu toții”.
Marian Godină: „Nu știu dacă mă voi întoarce în poliție”
Marian Godină: „Și pentru mine a devenit obositor să-mi promovez cartea, dar consider că este și un lucru necesar. Am pățit-o pe propria mea piele: prima mea carte – Flashuri din sens opus – nu simțeam o nevoie atât de mare de bani când nu mai sunt singur. După Flashuri din sens opus, pe care nu am promovat-o pe cât ar fi trebuit, am mai scris o carte pentru copii – carte pe care nu am promovat-o mai deloc din cauza criticilor pe care le primisem la prima. […] Acum chiar mi-am propus să fac tot ce ține de mine mai ales pentru că nu știu dacă mă voi întoarce în poliție, iar pentru mine vânzările acestei cărți înseamnă mult”.
Cătălin Striblea: Ce înseamnă nu știu dacă mă voi întoarce în poliție?
Marian Godină: „Încă nu am luat o decizie. Sincer să fiu, mi-aș dori să nu mă mai întorc. Pentru că vreau să acord mult mai mult timp familiei mele și fetiței mele”.
Cătălin Striblea: Ține de viața personală sau de ceea ce ai găsit în sistem?
Marian Godină: „Cred că și, și”.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici
Sursa foto: Facebook / Marian Godină
