Sebastian și Maria sunt doi frați de zece, respectiv nouă ani, crescuți de bunici. Își doresc să devină pianiști, dar în paralel, mai fac și cursuri de informatică, dansuri populare, engleză şi teatru.
Nu și-au mai văzut părinții de șase ani și bunicii fac eforturi deosebite pentru a le oferi o educație cât mai bună.
Bunicii i-au crescut cum au putut și toți patru trăiesc din aproape 2000 de lei pe lună, cu tot cu alocații și pensiile alimentare. I-au învățat că fiecare leu contează.
Profesorii spun că sunt foarte talentați și că dacă vor o carieră în muzică, trebuie să facă lecții de pian individuale. Din păcate, acestea nu mai sunt gratuite și la meditații merge doar Sebastian. Orele particulare pe care le ia Sebastian sunt plătite de un om inimos care a dorit să își păstreze anonimatul.
Când se întoarce acasă, Sebastian se așează la orga veche, de care bunicii au făcut rost cu greu, și îi predă surorii lui ce a învățat el la meditații. Oricât de talentat ar fi, Sebastian nu este profesor și mult mai bine ar fi ca Maria să facă și ea meditații la pian.
În afară de talent cu carul și bunici care peste noapte, au devenit părinți devotați, Sebastian și Maria nu au prea multe care să îi ajute să devină pianiști. Ar mai fi și o maturitate neobișnuită pentru niște copii de zece, respectiv nouă ani. Împreună, îi putem ajuta să își îndeplinească visul de a deveni pianiști. Pentru că visul lor e frumos. Și merită.
