La sfârșitul anilor 90, conceptul de fast fashion – adică producerea în masă a hainelor și accesoriilor, adesea inspirate de tendințele de pe podiumurile de modă – a luat amploare. Piesele au prețuri accesibile și se produc într-un ritm alert. Găsim haine și accesorii fast fashion în mall-uri și magazine mult mai mult ca acum 24 de ani. Cu toate acestea, fenomenul a fost aspru criticat din cauza impactului pe care îl are asupra mediului.
Lumea modei este un ciclu continuu, unde tendințele se nasc, se estompează și apoi renasc, îmbunătățite și adaptate la noile vremuri
În ultimii 24 de ani stilurile s-au schimbat rapid, de la un sezon la altul, sub influența fenomenului „fast fashion”. Garderoba anilor 2000 a fost invadată de o multitudine de piese vestimentare și încălțăminte, toate dictate de tendințe mereu în schimbare. Inspirația vine atât de la marile case de modă, cât și de la celebritățile din Europa și Statele Unite.
Brandurile fast fashion au făcut moda accesibilă pentru o categorie largă de oameni care vor să fie în tendințe fără să cheltuiască sume mari. Hainele urmează cele mai noi trenduri de pe podium. Sunt piese vestimentare produse în masă.
Colecțiile sunt lansate într-un timp foarte scurt, de aici și termenul de „fast”, care în traducere înseamnă „rapid”. Deși unora li se poate părea tentant să găsească haine și bijuterii la modă, la prețuri mai mici în magazine care le sunt la îndemână, brandurile fast fashion au fost criticate odată ce au acaparat piața.
Poluarea pe care o produc hainele este un subiect intens dezbătut în ultimii ani
Aproximativ 10% din producția globală de dioxid de carbon provine din industria modei conform Programului Națiunilor Unite pentru Mediu. De la producția bumbacului, la fabricare, transport și în cele din urmă la coșul de gunoi, o singură piesă vestimentară contribuie la emisii semnificative de carbon.
La nivel global, industria modei generează anual 1,2 miliarde de tone de emisii de gaze cu efect de seră, o cifră alarmantă echivalentă cu impactul combinat al zborurilor internaționale și al transporturilor maritime. Pe lângă amprenta sa de carbon uriașă, industria vestimentară pune presiune semnificativă și pe alte resurse naturale vitale.
Producția de haine consumă cantități mari de apă
Un singur tricou de bumbac necesită aproximativ 2.700 de litri pentru fabricarea, transportul și spălarea bumbacului, echivalentul a ceea ce o persoană ar consuma în 2 ani și jumătate.
Studiile UE relevă că industria textilă este responsabilă pentru aproximativ 20% din poluarea globală a apei.
Substanțele chimice utilizate în procesele de vopsire și finisare se scurg în râuri și oceane, având un impact devastator asupra ecosistemelor acvatice.
Spălarea hainelor sintetice, fabricate din materiale precum poliesterul și elastanul, contribuie semnificativ la poluarea cu microplastice. Se estimează că 35% din microplasticele primare eliberate în mediu provin din spălarea hainelor.
Hainele fast fashion sunt fabricate în mare parte din poliester, un material sintetic, dar foarte versatil
Deși nu consumă la fel de multă apă precum fibrele naturale, poliesterul necesită o cantitate mare de energie pentru a fi prelucrat. Articolele conțin poliester în combinație cu alte materiale. Acest amestec face reciclarea și mai dificilă.
Potrivit unui raport al Agenției Europene de Mediu, hainele donate sunt mai întâi sortate și apoi distribuite persoanelor nevoiașe și magazinelor de caritate, însă o mare parte din textilele uzate sunt exportate din UE către alte continente, în special Africa și Asia.
În noiembrie 2021, Agenția AFP relata despre miile de tone de deșeuri textile rezultate din haine ce fuseseră aruncate în Deșertul Atacama din Chile.
În 2019, UE a exportat 1,7 milioane de tone de textile uzate, de trei ori mai mult decât în 2000.
Și condițiile de muncă din fabricile brandurilor producătoare de fast fashion au fost criticate
Potrivit unei investigații realizate de Channel 4 din Marea Britanie, muncitorii care confecționează haine pentru una dintre cele mai mari companii de fast fashion din China, lucrează până la 18 ore pe zi, cu o singură zi liberă pe lună.
La una dintre fabrici, angajații primesc aproximativ 556 de dolari – pentru a face cel puțin 500 de piese de îmbrăcăminte pe zi, dar salariul din prima lună le este reținut, conform investigației.
Mulți dintre acești lucrători muncesc ore îndelungate pentru a câștiga un comision de doi cenți, pe articol.
La cea de-a doua fabrică prezentată în filmare, muncitorii nu au un salariu de bază, ci primesc puțin sub 4 cenți, pentru fiecare articol de îmbrăcăminte pe care îl confecționează.
Putem recicla hainele pe care nu le mai purtăm în loc să le aruncăm la gunoi
Potrivit directivelor europene, țările membre sunt obligate ca până în 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor textile.
Hainele sunt reciclate și la noi în țară. Sunt multe lanțuri de hypermarketuri cu centre de colectare. În plus, mai multe magazine de îmbrăcăminte oferă cupoane de reducere pentru hainele aduse la reciclat.
Sursa foto: Shutterstock
