Automobilul a fost martor al vieții românilor în socialism.
Retromobil Club România a creat o poveste în trei acte despre oameni și mașinile lor din Bucureștiul acelei perioade: Privilegiații, Statul și Cetățenii Republicii.
Povestea are un nume: „Socialistele Orașului” și este o filă importantă din istoria fenomenului automobilistic în perioada 1947-1989.
Cum a mers Socialismul pe roți?
Manuela Nicolescu a stat de vorba cu Șerban Cornaciu, secretar al RCR București.
În 1944, armata roșie ocupă România.
Stalinismul (1947-1965)
În primii ani de comunism, noua putere a importat mașini americane.
Din 1953 încep importurile de mașini sovietice:
În anii ’60, în serviciul Ambasadei Cehoslovaciei la București au existat 5 exemplare de automobile TATRA 603, fabricate integral manual. E o bijuterie pe 4 roți, după cum povestește Cristian Rădulescu, proprietarul unui astfel de model exotic.
Democratizarea automobilului (1965-1980)
După moartea lui Stalin și venirea lui Hrușciov la conducerea Uniunii Sovietice, un aer de libertate începe să bată și pe la noi. Guvernul Gheorghe Ghiorghiu Dej arată o deschidere față de Occident și au loc primele tatonări cu marii producători de automobile pentru cumpărarea unei licențe și fabricarea unui automobil în România.
Însă, între 1964 și începerea producției de Dacii, statul român a importat aproape 80.000 de mașini care au fost vândute populației: Fiat, VW, Opel, Mosckvici. Erau primele automobile cumpărate din România anilor 60 de persoane importante, care nu dețineau neapărat o funcție politică.
OPEL ReKord C roșu aprins: o limuzină cu aspect american, care întorcea privirile pe străzile Bucureștiului în anii 60, povestește Radu Rotaru.
Din 1964 până în ’69, 2.200 de FIAT-uri 600 D au fost vândute românilor la prețul de 38.000 de lei. Modelul era urmașul lui Topolino. Din primul salariu, Dan Andreșescu și-a cumpărat o astfel de mașină fabricată în 1964.
Conducerea proletara a statului folosea în special mașini americane.
În 1967, pentru membrii Comitetului Central al Partidului Comunist sunt importate 30 de Mercedes-uri, care înlocuiesc mașinile americane.
Între 1969 și 1981 au fost fabricate peste 700.000 de Dacii 1300, model bazat pe licența de producție a Renault 12.
În 10 ani, rețeaua de benzinarii Peco a crescut de la aproximativ 100 de stații la 500 în anii ’80. S-au vândut obiecte de camping: corturi, saci de dormit, iar vânzarea de Dacii se putea face pe credit, ne amintește Șerban Cornaciu, secretarul organizației București a Retromobil Club.
România Socialistă producea în capitală, la uzinele Tudor Vladimirescu, devenite apoi „Întreprinderea Autobuzul’ o gamă variată de autobuze, troleibuze și vehicule ușoare de marfă.
Rocar TV era autoutilitara românilor, care a servit pe post de salvare, transport persoane la armată, poliție și pompieri.
Cu o astfel de mașină, clujeanul Raul Moșuțanu a călătorit peste 10.000 de km în ultimii doi ani, inclusiv off-road.
În 1981, în România se încheie perioada de democratizare a automobilului. Urmează
Național Comunismul Ceaușist (1980-1989)
Contractul cu Renault a expirat în 1979; Nicolae Ceaușescu a refuzat să mai plătească licența și a decis transformarea Daciei 1300 în Dacia 1310.
România intrase în incapacitate de plată, iar Nicolae Ceaușescu decide ca toate mașinile germane din dotarea Comitetului Central, inclusiv mașina sa, să nu mai fie folosite.
În expoziția Retromobil Club există un astfel de automobil.
Apare “Tovarășul” ARO 304.
Este mașina cu care în 1987, Ceaușescu l-a plimbat și pe Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice.
Unul din cele patru ARO 304 identice a fost vândut de Fisc la licitație, la finalul anului 2019, cu aproape 40.000 de euro.
După Nicolae Ceaușescu, acest ARO special l-a avut ca proprietar pe omul de afaceri Ovidiu Tender, de la care statul a recuperat ulterior mașina.
Sursa foto: Manuela Nicolescu, Europa FM.
