Vă spunem, astăzi, o poveste despre vacanță și muzică. Vi s-a întâmplat, desigur, deseori, în vacanță, să vă atragă atenția – dincolo de obiectivele turistice trecute în toate ghidurile – ceva ce nu e neapărat promovat dar care merită o oprire. Cum ar fi o placă memorială pe o clădire, de exemplu. Așa i s-a întâmplat și colegei Liliana Nicolae.
În Italia. Mai exact, la Torino. Un oraș despre care i s-a spus de cum a ajuns: “Oriunde te vor duce pașii, vei găsi ceva interesant”.
Așa s-a dovedit a fi și în cazul unui hotel modest, pe peretele căruia se afla o placă memorială de pe care aflai că în anul 1771, între 14 și 31 ianuarie, Wolfgang Amadeus Mozart, genialul compozitor, a stat acolo. Iar de aici a început povestea.
Micul hotel, aflat la doar 5 minute de celebra Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, în care se află Giulgiul din Torino – și mai celebru, dar și controversat – este ca un muzeu sub acoperire.
Totul ar fi putut să înceapă și să se termine cu placa memorială, care poate fi văzută de trecători. Dar nu e așa. Peste tot, la fiecare pas sau etaj, vezi lucururi care îți amintesc de genialul compositor: o vioară, un pian, un portret, o cameră, o partitură.
Până și pe felinarul din stradă este desenată cheia sol și portretul schițat, dar inconfundabil, al lui Mozart.
“Aceasta e sala Mozart. E camera în care a locuit când a împlinit 15 ani. A venit la noi împreună cu tatăl, Leopold, mama și sora lui. Acest pian nu e acordat, dar funcționează destul de bine. Cel din sala de jos funcționează mult mai bine, mulți oaspeți cântă la el” – aveam să aflu de la Caterina Fioritti, directoarea hotelului, că locul în care ne aflăm este printre primele 10 cele mai vechi hoteluri din lume.
“Mozart a sosit la Torino în 1771. A venit via Milano, și spera să fie înscris la teatrul Regio – ăsta era obiectivul vizitei. Atunci hotelul era vama nouă, Dogana Nouva. Aici veneau caii, trăsurile, se făceau schimburile între Franța și Italia. Acolo unde e garajul acum veneau trăsurile trase de cai. Era, cum spuneam, Dogana Nouva. Apoi a devenit Dogana Vechia. Hotelul a functionat continuu timp de 300 de ani. Singura perioadă în care a fost închis a fost în pandemie. În rest, chiar și în timpul războiului, a fost deschis. După pandemia de COVID, și-a reluat activitatea sub denumirea de Antica Dogana”.
La etajul al doilea al hotelului se află panouri pe care e spusă povestea vizitei lui Mozart, copil, la Torino.
“Așadar, Mozzart a venit la Torino la Dogana Nouva .De aici a mers la teatrul Regio, unde spera sa fie înscris“ – povestește Caterina Fioritti.
“În aceste fotografii puteți vedea Domul din Torino, unde Mozart l-a cunoscut pe Abatele Guirino Gasparini, care era violonist și compozitor. Reuseste sa cante la clavecin la palatul Barollo. E un palat foarte frumos al nobililor Barollo, aflat nu foarte departe de aici.”
Este, de fapt, unul dintre minunatele palate din Torino, una dintre cele mai importante reședințe nobiliare din orașul de la poalele Alpilor. O clădire impresionantă, renovată recent, Acum e bibliotecă, sală de concerte, Operă, și – nu în ultimul rând – muzeu generos care găzduiește colecția de artă a marchizei de Barollo.
“La concertul lui Mozart din Torino participă oameni importanți din acea perioadă, din lumea nobilă … printre care și dirijorul orchestrei de la Teatrul Regio. Dar nimeni nu înțelege geniul micului Mozart. Iar acesta pleacă un pic trist, din nou, la Milano. Uneori, istoria se repeta, iar la Torino nu reușim înțelegem geniile …. la Milano, în schimb, Mozart are parte de un moment frumos. La Dogana, însă, înainte să plece la Milano, sărbătorește aniversarea de 15 ani. La parter, în sala de mese, oaspeții s-au bucurat alături de Mozart. Iată, aici e camera lui …“ – continuă povestea Caterina Fioritti.
Înăuntru, un șemineu, un portret al compozitorului pe perete, o partitură înrămată, ferestre înalte, draperii grele, un pat impresionant, din filmele cu marchizi și marchize, o oglindă aproape ca o operă de artă. E o cameră în care se poate locui. Și mulți i-au trecut pragul.
“Aici vin si stau cântăreți și compozitori, pentru că spun că se încarcă cu energie sau își găsesc inspirația. Hotelul nostru e un simplu hotel de 3 stele. Importantă este, însă, istoria. Aici a stat și Verdi, care nu are, însă, o cameră cu numele lui. Prezența lui este doar menționată în arhive. Și sfântul Cotolengo a stat aici. E un sfânt foarte important pentru noi. A construit un spital pentru nevoiași. Ideea i-a venit aici. Într-o seară, a fost chemat, pentru că o femeie era însărcinată și se simțea rău. Dar tânăra a murit în bratele preotului. În acea noapte, el a avut o viziune, și a zis că așa ceva nu se va mai întampla, pentru că va exista Casa de le divina providenta – o casă în care își găsesc adăpostul cei săraci, fără casă “.
Spunea Caterina Fioritti că Mozart nu a avut succes la Torino, la 15 ani. Însă are acum. Teatrul Regio – care l-a respins în urmă cu mai bine de 250 de ani – găzduiește astăzi concerte Mozart cu sala plină. Flautul fermecat se joacă chiar în aceste zile.
Și chiar dacă la Torino nu a avut succes, Mozzart a avut o relație specială cu Italia, unde a făcut un adevărat turneu. A cântat la Verona, Milano, Veneția, Napoli, Brescia, Roma … și, iată, Torino, fosta capitală a regiunii Piemont.
Tatăl său, Leopold, îl ducea peste tot, în speranța că geniul micului Mozart va fi recunoscut.
Și a fost, mai puțin la Torino.
La Verona a fost admis la Academia Filarmonică . La Milano a ținut concerte care s-au bucurat de mare succes, ba chiar i s-au comandat mai multe arii. Și fiecare operă de Wolfgang scrisă pentru celebrul Teatro Regio Ducale din Milano a fost un triumf al criticii și al publicului.
Iată, într-un fragment dintr-o biografie romanțată, Mozart cântă unui auditoriu select: nobili cu peruci si doamne cu rochii crinolină încântați de micul pianist.
Ne întoarcem la hotelul unde și-a sărbătorit, în 1771, alături de alți oaspeți, aniversarea a 15 ani.
Cum spuneam – e un hotel, ca un muzeu. La fiecare pas. La etajul 1 se află o sală dedicată compozitorilor.
“Verdi e cel mai mare compozitor italian. În hotel vine lume care iubește muzica. Vin de peste tot, din Germania, din diferite locuri, rezervând în mod special camera Mozart“ – îmi spune Caterina Fioritti, directoarea Hotelului.
O întreb pe Caterina Fioritti dacă în cocheta Sală a Compozitorilor nu se organizează, cumva, și concerte?
“Nu ne extindem prea mult, pentru că, fiind o clădire veche, nu este adaptată pentru concerte, dar o utilizam pentru reuniuni, uneori pentru a face cunoscută istoria. “
Foto: Liliana Nicolae & www.hotelanticadogana.it
Traducerea din italiană: Atena Ergoveanu
