Printre cei pe care pandemia i-a întors cu totul pe dos, cărora le-a distrus bruma de stabilitate și le-a șters mai toate perspectivele au fost actorii, mai ales cei de teatru.
Teatrul este o poveste sau o oglindă a vieții pe care actorii ți-o prezintă în fața, aproape, iar închiderea sălilor de spectacole a echivalat pentru mulți cu trecerea de la o viață normală la un trai de subzistență.
După luni de comă profesională, unii dintre actori au renunțat la meseria lor. Alții și-au dat seama că indiferent de e molimă sau pace, ei trebuie să facă teatru oricum. Și s-au reinventat. Unii punând în practică idei proprii, născute în singurătate, alții inspirați de artiști străini, iar alti câțiva obligați de organizatori de festivaluri de profil.
Mai toți au însă ceva în comun: Vorbesc despre suferință.
La Sibiu, la Festivalul Internațional de Teatru din acest an, s-au adunat o parte dintre actorii care după un an de pauză forțată, au revenit pe scene.
Despre ei și felul în care au reușit să se adapteze vremurilor ne vorbește Anca Grădinaru.
Denisa Dogaru și Crista Bîlciu sunt artiste independente. În primul rând, de teatru.
Denisa este scriitoare și actriță, iar Crista este regizoare.
Când a venit pandemia, la începutul anului 2020, lucrau la piesa “Sfântul Nicodim de la Huși”, o piesă în care Denisa este singură pe scenă interpretând 4 personaje.
Impunerea restricțiilor le-a suspendat toată activitatea profesională. Implicit, au rămas fără bani.
“-La început, aveam un plic în care cred că aveam 300 de lei.
Pe mine pandemia m-a prins la părinții mei, la Târgu Mureș, noi ne-am baricadat în casă. Stăm la parter și pe vremea aceea, Arafat spunea sa apeși pe butonul de la lift cu cheia, să lași în afara ușii pantofii, să-ți pui hainele într-o pungă, să nu bagi virusul în casă și să…chiar n-am știut la ce să așteptăm… ne-a fost așa de frică încât realmente, o lună sau două nu că nu am ieșit în bloc, dar n-am deschis geamurile și atunci, chiar înainte de asta, toți banii acea i-am cheltuit pe….nu știu…un sac de cartobi…ca în război și mi-a fost chiat teamă pentru că nu știam ce o să se întâmple și pe urmă, după vreo trei luni, s-au schimbat regulile pentru ajutorul social pentru artiști și m-am încadrat și nu mi-a venit să cred că iau o sumă regulată de bani pentru că eu fac teatru independent de 12 ani.
Eu de 12 ani nu am mai avut un salariu regulat, adică lucrez pe contract dar fiind artist independent, nuciodată nu știu când vine următoarea tranșă de bani. Am avut o relaxare cu nu am mai avut niciodată. Doamne, mi se pare foarte trist.
Mi se pare foarte trist ca un artist din România să trăiască mai bine din ajutorul social în pandemie decât atunci când își face meseria.
Am avut revelația că situația mea este foarte tristă.
-Sunt indiscretă acum, dar poate oamenii nu știu. Cât a fost acel ajutor?
-Ne-a dat 4 mii de lei din care a trebuit să dăm înapoi jumătate.
-De ce?
-Nu știu…În loc să ne dea direct 2 mii de lei, să ne gospodărim cu ei, a trebuit să-i dăm la sfârșitul anului, toți, grupați.
Și nu ați știut de la început?
Unii au știut, alții nu au știut, a fost foarte dificil.
Eu, cum spuneam, m-a prins pandemia la părinții mei.
Pe unii i-a prins acasă la ei, cu copii și cu chirii, adică au fost situații foarte tragice.
Eu m-am descurcat foarte bine cu 2 mii de lei, dar alții, care aveau alte responsabilități, nu s-au descurcat”, poveste;te Crista Bîlciu.
Denisa Dogaru este însă și instructor de teatru pentru copii. Cum a fost pentru ea?
“-Cum ați supraviețuit financiar?
-Eu am supraviețuit din cursuri, am ținut cursuri online, a fost îngrozitor, în niviun caz nu mi-aș dori să mai repet experiența, nu știu….sunt dispusă să lucrez altceva decât să mai fac cursuri online, în alt domeniu, da.
Adică mi se pare o păcăleală și e dureros că știi ce poți să faci și nu faci.
Așadar, din asta am supraviețuit. Nu am avut parte de niciun ajutor, pentru că nu aveam niciun contract semnat pe drepturi de autor.
Dacă ai fi avut un contract, te-ar fi ajutat?
Da,da, aș fi putut să am acea indemnizație de la stat.
S-a dat o indemnizație de la început, dar eu nu m-am încadrat.
Trebuia să am un contract cu o lună înainte sau…eu aveam un contract cu 4 luni înainte”, mărturisește Denisa Dogaru.
Pandemia a afectat de fapt toată industria.
Organizatorii Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu au fost obligați să anuleze ediția în format fizic anul trecut, în plină stare de urgență.
Dar asta nu trebuia să însemne că FITS e obligat să dispară, așa că organizatorii s-au gândit cum ar putea să țină cel mai mare eveniment de teatru din estul Europei.
Mai întâi, le-au cerut artiștilor producții online, deși prea puțini se gândiseră vreodată să-și înregistreze spectacolele.
O șansă la supraviețuire profesională, spun acum Denisa Dogaru și Crista Bîlciu.
“-S-a întâmplat că ne-au selecționat la Sibiu, pentru ediția trecută, pentru cea din 2020, care a fost online și ne-au spus că pe noi ne sar din schemă ca să putem veni fizic, ceea ce a fost minunat, e minunat că putem fi aici, numai că noi am crezut că avem nevoie și de o filmare.
Așa ne-au spus, că avem nevoie de o filmare pe care să o dea online și ne-am apucat să o facem și cred că aici ne-am reintrat în rol pentru că a ieșit, în final, un alt produs.
Ne-a forțat să facem ceva între teatru și film adică am filmat spectacolul pentru online.
Chiar m-am gândit cu ocazia asta că în cazul în care pandemia se prelungește, asta ar fi o formă acceptabilă de teatru, teatrul online.
Nu este chiar teatru dar este o metodă de a-ți spune povestea și eu chiar m-am simțit foarte bine făcând filmul și chiar aș vrea să continui chiar dacă pandemie se oprește și sper că se oprește și revenim la teatrul fizic.
Eu vreau să experimentez în zona aceasta, de teatru online, mi se pare că s-a deschis o uță la care nu m-aș fi gândit.
-Se poate spune “tot răul spre bine”?
-Da,da,da.
-Profesional, aveți încredere mai multă acum?
-Da, cred că da.
Pentru că am avut revelația că voi face asta orice s-ar întâmpla.
Adică, am avut timp suficient să mă gândesc: ok, teatru nu se poate, înseamnă că poate mi-e bine și fără. Dar mi-am dat seama că nu merge fără și atunci ..
Da, cred că da, sunt mai puternică.”
Octavian Saiu este critic și profesor de teatru în România și în stăinătate.
Este omul care moderează dialogurile de la Festivalul Internațional de Teatru de mulți ani, așa că, în timp, între el și președintele Festivalului, Constantin Chiriac și soția domniei sale, s-a legat o prietenie strânsă.
În cele mai grele momente ale primului an al pandemiei, discuțiile, purtate de la distanță, i-au salvat.
Criticul Octavian Saiu spune că nu exită om de teatru care să nu fi fost afectat de pandemia de covid.
“Nu cred că există un singur artist, oricât de ferit, oricât de ocrotit…suferința umanității”
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu din acest an a fost primul eveniment la care dansatorul spaniol de framenco Israel Galvan a venit în România.
Artist solitar, a mărturisit aici că pandemia i-a accentuat fobia de oameni dar și anxietatea.
“Pentru dans, ai nevoie să respiri mai mult, dar în aceste condiții, te simți ca și când cineva îti ia aerul și amețești. Când stai închis în același loc și dansezi, parcă faci o călătorie pe Lună, deși noi dansăm într-un teatru. A fost foarte greu, pentru ca teatrele ba s-au deschis, ba s-au închis, așa că am fost obligat să mă obișnuiesc cu o respirație nouă.
Dupa o perioadă lungă de izolare, îmi dau seama de eforturile mari de a ajunge să faci un spectacol: călătoriile sunt mult mai complicate, cu teste PCR și așa mai departe.
De aceea, cred că momentul în care dansam este magic, pentru că tu spui: merg la Sibiu să dansez, da, dar nu e sigur nimic, pentru că există această nouă frică – se poate anula în orice moment.
Așa că în momentul în care dansezi, iți dai seama că este ceva aproape magic. Publicul vede și el spectacolul ca pe un cadou, pentru ca apreciază toate eforturile. Este, de fapt, un cadou pe care ni-l facem toți în acest moment.”
Israel Galvan s-a daptat greu, dar un coregraf mai în vârstă, Gigi Căciuleanu, spune că a avut o revelație.
A realizat mai mult de la distanță un spectacol, “Jungla TV”, în pandemie, despre zgomotul dement al avalanșei de mesaje amestecate, reale și false, din pandemie.
“Gilda (n.r. Lazăr) spunea că în această pandemie de fapt, foarte multă lume s-a reinventat.
Pe undeva e o porcărie, o nenorocire, dar în același timp, ne-a ajutat să ne regăsim.
Tocmai prin acea tehnologie. Nu mi-aș fi închipuit niciodată că prin intermediul unui ecran se poate lucra.
Eu eram în fața unui ecran, Lari este la zeci, sute de km depărtare, în spatele unui ecran.
Mi-am închipuit așa, un burduf între noi, un maț enorm, am zis că am putea lucra și cu oameni de pe Lună, poate chiar de pe Marte, poate cu ăia chiar mai ușor, că sar mai sus.”
Peste granițe, în Franța, pandemia de covid a lasat sălile de spectacole pustii de asemenea.
Compozitorul și producătorul Vasile Șirli trăiește la Paris dar și în apropierea capitalei Franței.
Mărturisește că nu depinde financiar de teatru, de fapt de nimeni și nimic.
Poate tocmai de aceea, poate să explice altfel pandemia în raport cu felul în care au reacționat și continuă să reacționeze oamenii.
“Ceea ce deranjează un artist este liniștea obligată”.
Iar dacă coregraful Gigi Căciuleanu a creat un spectacol în contrabalans la avalanța de informații urlate în spațiul public, muzicianul Vasile Șirli spune că în Franța, radiourile au adoptat o poziție interesantă în pandemie:
“Radioul a avut o foarte mare importanță, s-a străduit să echilibreze starea oamenilor prin altfel de muzică”
Toate aceaste interviuri au fost realizate fizic, la Sibiu, acum câteva săptămâni, în timpul Festivalului Internațional de Teatru pe care pandemia l-a obligat să se dezvolte.
La spectacole, nu au avut acces decât oameni vaccinați împotriva covid sau care au putut dovedi că sunt sănătoși sau au anticorpi pentru sars cov 2. La final, niciun caz din 6 mii de verificări nu a fost raportat pozitiv.
Pentru prima dată, festivalul el s-a defășurat pe trei dimensiuni: fizic, online și hibrid și poate, așa va rămâne.
Octavian Saiu spune că a fost un efort colosal.
“-Ce urmează de aici încolo? Vom asista la spectacole terapie sau ne revenim?
-De revenit, prea curând, nu ne revenim….aș spune că toți artiștii de astăzi încearcă să se raporteze la lume din perspectiva unei urgențe de a fi în spiritul vremii …’’
FITS Foto: Dragoș Dumitru
