V-ați întrebat vreodată cum e să locuiești într-un sat care în timp a ajuns să fie traversat de un drum de mare viteză?
Un drum pe care în copilărie ai învățat să mergi pe bicicletă, dar pe care acum îți e frică să-l traversezi, chiar și pe trecerea de pietoni?
E una dintre principalele probleme de pe DN2, drumul care leagă Bucureștiul de Moldova.
V-am povestit în edițiile trecute din Lumea Europa FM (aici și aici) despre riscurile de accident care vin din structura acestui drum, pe care circulăm ca și cum ar avea două benzi pe sens, deși are doar una.
Dar un factor de risc la fel de mare, și care e valabil nu doar pentru DN2, este că de-a lungul timpului am construit o rețea de drumuri prin interiorul localităților. Avem drumuri europene care trec prin sat după sat, pe care circulă, deși n-ar avea voie, și căruțe, și biciclete. Pe marginea cărora merg pietonii, punându-și viața în pericol, pentru că nu au trotuar. Pe care le traversează localnicii prin loc nepermis, pentru că prima trecere de pietoni e la un kilometru distanță.
Sunt sate în care primarii ajung că construiască troițe în speranța că numărul accidentelor va scădea.
O ascultăm pe Ani Sandu.
