În 2015, Luca Vlașin, în vârstă de 2 ani și jumătate, s-a înecat cu mâncare. Deși cel mic a ajuns la spital, medicii nu i-au putut elibera căile respiratorii. Nu aveau un echipament numit video-bronhoscop. Luca a încetat din viață 49 de zile mai târziu, după zile chinuitoare în care a stat în comă. După tragedie, părinții micuțului au strâns bani și au dotat spitalul unde a murit Luca cu aparatul lipsă, cel care ar fi putut salva viața fiului lor.
Nu s-au oprit și au început să organizeze cursuri de prim ajutor. Acum, tatăl băiatului, Vasile Vlașin a pornit o campanie prin care vrea să doteze cu defibrilatoare cât mai multe instituții publice din țară și nu numai. El crede că orice companie privată ar trebui să aibă un loc rezervat pentru aparatul care poate salva vieți. Săptămâna aceasta, un defibrilator a fost montat la sediul Primăriei Sectorului 2, din București. Și noi putem contribui la cumpărarea echipamentelor salvatoare, trimițând textul MINUNI la numărul de telefon 8844. Puteți dona astfel 2 euro lunar.
Cursurile de prim ajutor și defibrilatoarele automate pot face diferența atunci când suntem în situații limită
După ce l-au pierdut pe Luca, familia Vlașin a început să organizeze cursuri de prim ajutor. Intervenția promtă a oamenilor din jurul unei victime este vitală. Copiii ar trebui să învețe în școli cum să acorde primul ajutor unei victime, iar Vasile Vlașin spune că nu se va opri până când nu va reuși să convingă reprezentanții Ministerului Educației să introducă în programa obligatorie și aceste cursuri vitale în caz de urgență.
Dotarea spațiilor publice cu defibrilatoare, aparate care pot salva vieți, este un alt punct pe lista lui Vasile Vlașin cu lucruri pe care le are de făcut.
Datele Eurostat arată că stopul cardio-respirator reprezintă principala cauză de deces în țările dezvoltate. România este pe locul 6 în acest top. În Europa, 700.000 de oameni mor anual din cauza stopului cardio-respirator. La fiecare 45 de secunde, moare un om. În România, 50.000 de oameni mor anual în urma unui stop cadio-respirator, iar cele mai multe decese au loc în afară sistemului medical, pe stradă sau în alte locuri publice. În țară noastră, rata de supraviețuire în aceste cazuri este de doar 3%. Medicii spun, însă, că șansele de supraviețuire ale bolnavului cresc cu 60%, dacă în apropierea lui, se află un defibrilator extern automat.
Aceste date îl fac pe Vasile Vlașin să meargă înainte cu proiectul său prin care vrea să doteze cu defibrilatoare automate cât mai multe instituții publice și private. În opinia sa, oamenii ar trebui să știe că atunci când au nevoie de un asemenea echipament salvator, pot merge într-un anumit loc unde sigur vor găsi un defibrilator. De aceea, Vasile Vlașin crede că școlile ar trebui dotate cu defibrilatoare.
Acțiunile Asociației Părinți Salvatori sunt susținute de mulți medici. Unul dintre ei este doctorul neurochirug Bogdan Florea, din Cluj. A fost unul dintre medicii care l-au văzut pe Luca, înainte să stingă din viață. La rândul său, subliniază importanța cursurilor de prim ajutor, cele care pot da o șansă în plus unei victime, până la venirea echipajelor medicale.
Eforturile lui Vasile Vlașin sunt susținute de Cătălin Săsăran, un alt baimarean care îl ajută în acest proiect. Este consultant tehnic și a revenit în țară după ani de lucru în Statele Unite. Un asemenea echipament medical practic ghidează o persoană care vrea să acorde primul ajutor unei victime. Cătălin Săsăran explică faptul că orice persoană poate folosi un defibrilator, chiar dacă nu are pregătire medicală riguroasă. Un asemenea aparat a fost montat și la Spitalul din Pașcani, acolo unde la finalul lunii noiembrie, un băiețel de 7 ani a murit, după ce a intrat în stop cardio respirator, iar medicii au intervenit prea târziu cu un defibrilator vechi, greu, ce a fost cărat pe scări de la un alt etaj.
Cu toții îl putem ajuta pe Vasile Vlașin să monteze asemenea aparate salvatoare atât în spitale, cât și în instituții publice și private. Putem trimite textul MINUNI, la numărul de telefon 8844 și putem dona astfel 2 euro.
Un reportaj de Elena Blănaru
