Despre Nadia Comăneci știe o lume întreagă – e prima gimnastă perfectă din istorie – cu a ei notă de 10, la bârnă, la Olimpiada de la Montreal, din 1976.
De-a lungul timpului, Nadia, Teodora Ungureanu, Lavinia Miloșovici, Daniela Silivaș, Simona Amânar, Gina Gogean, Cătălina Ponor, Ecaterina Szabo, Sandra Izbașa, Andreea Răducan ori Larisa Iordache (și nu numai ele) ne-au ținut cu sufletul la gură, ne-au încântat și ne-au făcut să izbucnim în strigăte de victorie.
Astfel de momente au fost însă din ce în ce mai rare, în pas cu subfinanțarea cluburilor mici (indiferent de domeniul sportiv) și cu dezinteresul autorităților de la centru față de pregătirea tinerelor talente.
Independent de asta, lumea a descoperit în timp și fața urâtă a școlii vechi gimnastică, în care sacrificiul a putut fi confundat cu abuzul.
Cu atâtea probleme, în gimnastica ultimului deceniu puținii campioni au făcut performanță aproape pe cont propriu, fără ajutorul unui stat căruia – de altfel – îi place să se laude foarte mult cu ei și care așteaptă și rezultate.
Dar, de ceva timp, la lotul de junioare a apărut din nou speranța. Iar în decembrie, la europenele de gimnastică, ținute în Turcia, la Mersin – podiumul a arătat ca un festival românesc.
La individual compus am avut chiar și un podium integral. Toate fetele lotului au plecat acasă cu cel puțin o medalie, iar imnul României s-a făcut auzit de 6 ori. De tot atâtea, și numele Ana Bărbosu.
În Lumea Europa FM, Claudia Toader ne aduce povestea campioanei de 14 ani.
