Confidenţialitate

Loteria a lansat un Loz în plic nou: Lozul Iliuță

Loteria a lansat un loz în plic nou care poartă numele mascotei folosită de 51 de ani de Loteria Română: Lozul Iliuță.

Costă 2 lei, iar câștigurile pot să ajungă și la 15.000 de lei.

„Iliuță … reinventat/nu-l ocoli că e păcat!” – așa sună o reclamă la lozul cel nou.

Iliuță este mascota binecunoscută de jucătorii pasionați.

Numele ei este, de fapt, Iliuță Pronosport, în luna martie împlinește 51 de ani iar pe vremuri însoțea echipele de fotbal la campionate.

Tematica lozului este, de fapt, o trimitere la istoria Loteriei Române .

La început, în 1880 au fost loteriile de binefacere, printre care și cea pentru construirea Ateneului.

Lozurile în plic au apărut în 1950 și erau vândute prin agenţii sau prin parcuri. Odată cu ele s-au născut şi sloganuri care îi ironizau pe jucători: „Loz în plic, loz în plic / Dai un leu, nu iei nimic!”.

În 1885, când a fost organizată „Loteria pentru construirea edificiului Atheneului”, biletele costau un leu şi au dus la naşterea celebrului slogan „Daţi un leu pentru Ateneu”.

Între cele două Războaie Mondiale, loteria a avut succes mai ales în perioada crizei din anii ’30.

Biletele erau imprimate cu sloganuri de genul „Iată ocazia!!”, „Acesta este drumul către bogăţie şi fericire” sau „În împrejurările grele de astăzi, numai la loterie se pot face averi”.

La o loterie caritabilă din 1928, organizată sub patronajul Reginei Maria, marele premiu a fost un automobil Chrysler.

Tot sub patronajul Reginei Maria a fost organizată, în 1918, o loterie pentru ajutorarea invalizilor de război. O altă personalitate care şi-a asociat numele cu organizarea unei loterii a fost istoricul Nicolae Iorga.

„Loteria Ligei Culturale”, organizată în 1927, avea ca scop strângerea de fonduri pentru construirea aşezământului Ligii din Bucureşti, însă a atras un număr foarte mic de participanţi. În disperare de cauză, s-au tipărit afişe cu chipul marelui istoric, din care acesta se adresa cetăţenilor: „Vă cer să cumpăraţi lozurile Loteriei Ligii Culturale pentru a putea termina aşezământul nostru”.

După Revoluţie, Loteria s-a lovit de o concurenţă serioasă. Au apărut concursurile televizate şi jocurile piramidale. Apoi cazinourile deschise la parterul blocurilor, apoi casele de pariuri.