În editia specială Deşteptarea din Ajun de Crăciun, aţi putut descoperi față mai puțin cunoscută a Loredanei Groza, una dintre cele mai joviale și mai spectaculoase artiste din România.
Sub confortul unei prietenii cu George Zafiu care se întinde pe ani, Loredana a lăsat garda jos și a povestit multe întâmplări emoționante din copilăria sa.
”În copilăria mea se vorbea pe la spate de Crăciun, noi l-am cunoscut pe Mos Gerilă. Chiar și părinților le era frică să pomenească acest cuvânt de teamă că vreun vecin mai… vorbăreț să nu îi pârască. Mai ales că mama era cadru didactic și nu aveam voie să fim văzuți într-o biserică sau într-un lăcaș de rugăciune. Era teribil.
Noi, fiind copii, nu aveam cu ce să comparăm, dar drama era a părinților și bunicilor nostri. Țin minte ca îmi doream atât de tare păpuși încât mergeam la Universal, era magazinul mare, mall-ul acelor vremuri din Onești, singurul magazin, și mergeam în fața vitrinelor la jucării.
Erau foarte puține modele. De pildă, la păpuși erau două modele pentru cele mari: una blondă și alta brunetă. Și bineînțeles că inițial mi-am dorit-o pe cea blondă, apoi când mi-am mai dorit una, am vrut-o pe cea brunetă. Ei bine, pentru a putea să obțin acea păpușă i-am scris Mosului și i-am promis că o sa fiu cea mai bună, că o să învăț, că o să-mi ascult părinții. N-am primit-o în primul an, noroc că modelul se repeta la nesfârșit, și într-o bună zi am primit papușa și am fost foarte, foarte fericită. Probabil că un adolescent din ziua de astăzi s-ar bucura la fel de mult dacă ar primi un Ferarri. M-am bucurat și mă bucuram de orice cadou”, a povestit Loredana.
Mărturisirile Loredanei au mers mai departe la o întâmplare tristă din copilăria ei, povestită tocmai pentru a justifica de ce aprecia foarte mult fiecare cadou pe care-l primea.
”De Moș Nicolae, într-un an în care tatăl meu era plecat în străinătate să muncească și eram acasă doar cu fratele meu și mama mea, eu mi-am pus ghetuțele – toate pe care le aveam, am crezut că dacă-mi pun mai multe, am sa primesc mai multe daruri – și n-am putut să inchid un ochi toată noaptea.
Ascultam orice foşnet, orice mișcare. Înspre dimineață, zorii s-au mijit, ghetuțele mele au fost goală și sufletul meu a fost și mai gol. Țin minte că a sunat tata cu taxa inversă în timpul zilei și eu, în lacrimi, i-am dat veste acea mai tristă: n-a venit Mosul. Și mama i-a spus că nu a avut nimic, chiar nu a avut nimic să ne pună în ghetuțe.” și-a continuat Loredana amintirile din copilărie, amintiri care justifică altfel întreaga ei determinare de a reuși și profesionalismul cu care se dedică fiecărui proiect.
În Deșteptarea, cu Vlad Petreanu și George Zafiu, Loredana povestește și despre cel mai frumos Crăciun, primul cu fetița ei, când a pus-o sub bradul plin de beteală și i-a arătat o parte din magia acestor sărbatori.
