Liviu Apostol – șoferul de autobuz care a salvat joi, 7 martie 2024, un bărbat, după ce a oprit autobuzul pe care îl conducea și a alergat pe trotuar pentru a-i acorda primul ajutor mărturisește la o zi distanță că nu se consideră un erou, ci un cetățean cu simț civic. Pentru Liviu Apostol alți oameni sunt eroi cu adevărat. „Am auzit cuvântul acesta, erou, în aceste două zile încât în capul meu a devenit ceva spre banalitate”, spune Liviu Apostol, care a servit Armata Română timp de peste 30 de ani. Acesta a spus vineri, 8 martie 2024, că mass-media din România ar trebui să promoveze mai mult cursurile de prim-ajutor și ideea de simț civic.
Liviu Apostol: „Eroi… Am auzit cuvântul acesta – erou – în aceste două zile încât aproape a început să… sau în capul meu a devenit ceva spre banalitate”
Liviu Apostol: „Avem așa de mulți eroi în țara asta încât faptul că unul s-a dat jos și i-a apăsat pe piept unui cetățean și și-a revenit este ceva, cum spuneam, banal”.
Jurnalist: Sunteți, totuși, un salvator.
Liviu Apostol: „Salvator…”
Jurnalist: Ne lipsește simțul civic, nu mai există.
Liviu Apostol: „Doamnă, ne lipsește simțul civic, este adevărat, dar câte televiziuni au prezentat un curs de prim ajutor? Câte? Eu nu am văzut. Eu când eram copil, încă de pe vremea lui Ceaușescu, se făcea chestia asta și la școală. S-a întâmplat, a fost un hazar, cum am zis, să fiu eu acolo și am putut să… Da, cineva o să spună <<Ai fost 32-33 de ani în Armată și ai știut>>. Nu, să știți că asta noi am pregătit încă din clasa a V-a. Și eram la o școală generală dintr-o comună amărâtă”.
Liviu Apostol, despre persoanele pe care le consideră eroi: „Colegii mei, oameni care se trezesc la 03:30, la 04:30 sunt pe traseu lucrează până la epuizare” / „Șeful de coloană” / „Doamna Georgeta, Geta – șoferiță de-a noastră. Are grijă de un copil din galeria Farului”
Liviu Apostol: „Vorbeam de eroi. Uitați eroii pe care îi văd eu: colegii mei, oameni care se trezesc la 03:30, la 04:30 sunt pe traseu lucrează până la epuizare. Eroi… șeful de coloană – eu când vin aici la 04:00, dânsul este la 03:15”.
Liviu Apostol: „Eroi… Doamna Georgeta, Geta – șoferiță de-a noastră. Are grijă de un copil din galeria Farului care a căzut de pe o schelă și are grijă de trei luni de zile femeia aceea de el. Ea e pentru mine un erou”.
Liviu Apostol povestește cum s-a desfășurat operațiunea de salvare: „I-am acordat primul ajutor făcându-i un masaj cardiac. […] Am văzut că nu răspunde după vreo două minute, după care am zis să mă duc să-mi iau din trusa medicală […], dar nu mai era timp, am pus mâinile și am zis asta e, i-am suflat omului în plămâni”
Liviu Apostol: „Ieri… Datorită faptului că mergeam încet, am văzut o doamnă care era foarte agitată, îl sprijinea pe soțul dânsei, acesta la un moment dat a căzut, s-a lovit cu capul de mi se pare că e chiar prima scară de la Casa de Cultură de la intersecție.
A căzut omul jos, eu am văzut, am oprit autobuzul, am sărit, am observat că avea o culoare cianotică – omul se înnegrise și la buze și la față și la tot. Primul lucru, a fost că are un infarct, dar am zis că era infarct masiv. După aceea am aflat că nu era asta. Practic, omul nu mai respira. I-am acordat primul ajutor făcându-i un masaj cardiac.
Am văzut că nu răspunde după vreo două minute, după care am zis să mă duc să-mi iau din trusa medicală noi avem ca un fel de lulea pe care o aplici pe buze și-i sufli, dar nu mai era timp, am pus mâinile și am zis asta e, i-a suflat omului în plămâni. La un moment dat a avut o respirație foarte profundă, ca și cum am zis Gata, și-a dat duhul. Asta a făcut.
După aceea am început iar masaj cardiac. Încă o dată și la un moment dat a decshis ochii brusc. <<Omule, ești în regulă?>> <<Da>>. În secunda doi, trei, cinci a apărut Salvarea, eu am fugit că nu deschisesem ușile la pasageri, ci doar a mea. M-am urcat în autobuz și am venit aici. După care am anunțat, că așa este protocolul la noi, la CT BUS, și cu asta restul este poveste”.
Jurnalist: Oamenii din autobuzul pe care îl conduceați ce v-au spus?
Liviu Apostol: „Credeți că m-a mai interesat? Mie îmi sărea piciorul ăsta, dreptul, cam 15 centimetri de la pământ, timp de o oră. Nu mai auzeam și nu mai puteam… eu nu am mai putut următoarea cursă. Chiar și următoarele patru sau cinci… dar următoarea chiar nu mai eram om, credeți-mă. E ceva ce nu poate fi povestit și degeaba spun…”.
Jurnalist: Abia după aceea ați realizat.
Liviu Apostol: „Nu am realizat nici acum, domnișoară”.
Sursa colaj foto: Captură foto / Video – Nicușor Bușurică / Facebook – Liviu Apostol
Sursa video: Nicușor Bușurică
