Unu din zece părinţi nu şi-ar lovi niciodată copilul, iar unu din doi crede că lovirea este spre binele copilului, arată un raport al Fundaţiei World Vision România.
Raportul “De ce lovim copiii?” arată că doar 1 din 10 (9%) părinţi români nu şi-ar lovi niciodată copilul; atitudinea violentă faţă de copii se regăseşte portretizată în 7 tipologii distincte de părinţi care justifică violenţa în moduri diferite: 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului; 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului; 8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle; 8% invocă motivaţii religioase; 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv; 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel; 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.
Raportul mai arată că, deşi s-au înregistrat progrese privind mentalitatea românilor cu privire la lovirea copiilor (părinţii nu mai cred că “Bătaia e ruptă din Rai”), fenomenul violenţei asupra copiilor continuă să persiste şi pentru că 82% dintre părinţi se asociază proverbului „Rufele murdare se spală în familie”, iar 76% dintre respondenţi afirmă că au fost supuşi unor comportamente violente în copilărie, ceea ce sugerează perpetuarea inter-generaţională a violenţei asupra copilului.
Cercetarea a fost realizată de către Reveal Marketing Research pentru Fundaţia World Vision România şi face parte din campania naţională de conştientizare publică cu privire la violenţa asupra copilului, pe care World Vision România o derulează, ca parte a campaniei globale It takes a world to end violence against children a World Vision Internaţional.
Cercetarea a fost realizată pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional. Prima etapă, a cercetării calitative, a vizat segmentarea populaţiei de părinţi în funcţie de atitudinile faţă de violenţa împotriva copiilor.Astfel, au fost selectaţi câte 4 respondenţi din Bucureşti şi alte şapte dintre judeţele ţării cu cele mai mari valori ale violenţei domestice:Argeş, Teleorman, Iaşi, Vaslui, Dolj, Suceava, Mureş. În fiecare locaţie au fost identificate două familii din grupul cu venituri şi educaţie medii sau peste medii şi două familii din grupul familiilor vulnerabile.
Au fost realizate interviuri în profunzime, faţă în faţă, în urma cărora s-au desprins principalele pattern-uri comportamentale şi pe baza cărora au fost ulterior elaborate întrebările din chestionarul folosit în cercetarea cantitativă.
Cea de-a doua etapă a cercetării, evaluarea cantitativă, derulată în perioada octombrie-noiembrie 2017, a cuprins 1.206 respondenţi din toată ţara şi a fost realizată prin interviuri telefonice – CATI (Computer Assisted Telephonic Interviews), prin aplicarea unui chestionar standardizat. Respondenţii au fost aleşi pe baza unei metodologii de eşantionare stratificată, probabilistică, astfel încât cercetarea este reprezentativă la nivel naţional.
Eşantionul cuprinde respondenţi din rândul persoanelor peste 18 ani care au sau au avut copii sub 18 ani în custodie şi au fost implicaţi în educarea lor. Atât ponderea pe sexe (48% bărbaţi, 52% femei), cât şi pe categorii de vârstă au fost echilibrate.Din eşantion au făcut parte 36% părinţi cu vârste cuprinse între 18-39 ani, 29% părinţi cu vârste între 40-49 ani şi 35% părinţi cu vârste între 50-70+ cu copii adulţi. Respondenţii au fost aleşi din fiecare dintre cele opt regiuni de dezvoltare, în proporţii reprezentative pentru distribuţia populaţiei pe medii de rezidenţă (rural – 45%; urban – 55%), având o marjă de eroare de +/- 2,5% şi o valoare de încredere de 95%.
