Cristian Tudor Popescu: “O idee care s-a conturat și este strigată de câțiva ani încoace: toate partidele și toți politicienii sunt o apă ș-un pământ, Se, De, Le, Re, Me, Pe, „aceeași mizerie”. În rea măsură, așa și este: în toată clasa politică dăm peste corupție, hoție, demagogie, cinism, fățărnicie. În 30 de ani de gazetărie, subsemnatul pot să spun că nu am întâlnit nici măcar un politician cinstit și fără bube sub piele.
Și totuși, există o diferență, cel puțin una, între PSD și celelalte partide.
„Va veni curând momentul. Dacă îi mai prindem pe străzi pe bandele #rezist, cum i-am văzut azi la ministerul Justiției, s-ar putea să se întâlnească cu niște cetățeni de la PRU care să le dea niște șuturi în fund și să-i trimită acasă. Dacă poliția nu-i ia de pe străzi, o să le dăm o mamă de bătaie”.
„O să avem o listă cu niște oameni care cel puțin de doi ani de zile nu fac decât să arunce în România ură, venin, otravă, noroi, pietre și să ne înjure pe noi”.
Aceste vorbiri, aparținând ex-deputatului PSD S. Ghiță și președintelui PSD L. Dragnea, au rădăcini adânci în timp.
Între 1944 și 1948, comuniștii au ocupat prin forță instituții, organe ale administrației publice, proprietăți industriale private, detașamente de ciomăgari paramilitari au atacat demonstrațiile susținătorilor PNȚ și PNL, au spart adunările electorale ale partidelor istorice în alegerile fraudate din 1946. Odată îngenuncheate, poliția și jandarmeria au fost folosite de Partidul Comunist ca mijloace de represiune împotriva adversarilor politici puși pe liste negre.
În decembrie 1989, grupuri de muncitori din Argeș și Vâlcea, înarmate cu bastoane de activiștii de partid, au stat cu piciorul pe scara trenului pentru a pleca să înăbușe revolta de la Timișoara.
În 1990 și 1991, minerii din Valea Jiului au fost folosiți de FSN ca torpile umane în lupta politică.
În 1996, după câștigarea alegerilor de către Emil Constantinescu, conducerea PDSR a luat în discuție anularea rezultatului prin scoaterea de forțe armate pe străzi.
În 1999, PDSR și PRM au încurajat invadarea Bucureștiului de către, din nou, minerii organizați paramilitar, pentru a provoca prăbușirea guvernului Convenției Democrate.
În prealabil, liderul PRM, partid având „aceeași grupă de sânge cu PDSR”, potrivit lui CV Tudor, alcătuise o listă a personalităților publice urmând a fi arestate și împușcate după preluarea puterii.
Intrarea României în NATO și Uniunea Europeană a dus la o trecere în rezervă a apostolilor listei, bâtei și glonțului din PSD și PRM.
Până în 2016. De doi ani, Partidul Dragnea, rezultat din încrucișarea PSD cu PRM, amenință opozanții cu contramanifestații și intervenții la sânge ale organelor de ordine. Ceea ce s-a și întâmplat anul trecut, în 10 august. Acum, Dragnea și Ghiță revin cu sete la marea tradiție a Partidului: lista și ciomăgarii.
Aceasta este diferența ireductibilă dintre PSD și restul partidelor: violența. În afara PSD și PRM, niciunul dintre partidele postdecembriste, cu toate metehnele lor, nu a recurs la argumentul atacului fizic în masă asupra adversarilor.
De mirare nu e, căci părți din gena ucigașă a lui Lenin s-au transmis tuturor partidelor-urmaș…
Iată de ce, vă rog să vă gândiți, stimați Europeni FM, la probabilitatea ca Partidul Dragnea să folosească orice mijloace pentru a câștiga alegerile și, dacă totuși va fi înfrânt, să nu cedeze puterea în mod pașnic.”
