Cristian Tudor Popescu: “Într-un scheci minunat din televiziunea ante `89, Marin Moraru, subalternul total, își însoțește directorul, venit cu alai în inspecție, pe acoperișul clădirii. Aici, niște praf pică pe umărul șefului: Sluguță, nu numai că îl perie pe șeful, el inovează formidabil în materie, luând un pumn de moloz și turnându-și-l pe chelie, să-i curgă peste ochii de câine credincios…
Trump a mutat ambasada americană la Ierusalim, în disprețul tuturor înțelegerilor internaționale cu privire la conflictul Israelo-Palestinian. Pentru chestia asta, doamna Dăncilă, cazată la Washington în hotelul proprietate a lui Trump, i-a scuturat praful de pe umăr – „Acest pas admirabil și curajos ne-a impresionat pe mine, guvernul meu și poporul român”. (Impresiile dânsei o privesc, guvernul o fi și el impresionabil, dar de unde știe doamna că poporul român e impresionat? Că ne roade grija unde-și ia micul dejun ambasadorul SUA, la Tel Aviv sau la Ierusalim?).
Apoi, și-a pus și molozul pe coafură: „Sunt încântată să anunț că eu, ca prim-ministru al României și guvernul pe care-l conduc, vom muta ambasada României la Ierusalim, capitala Israelului”.
Unul dintre puținele lucruri bune reușite de Ceaușescu a fost menținerea unor relații apropiate atât cu țările arabe, cât și cu Israelul, când toată lumea se așeza într-o tabără sau alta. Această poziționare i-a permis să intermedieze și oficial și în culise negocierile din zonă și chiar acordurile de pace Israel-Egipt de la Camp David (Ceamp David, cum a zis dna Dăncilă, probabil ca să-i facă o plăcere și lui Netanyahu, pomenindu-l pe ceampionul David, învingătorul lui Goliath). În 1983, vicepreședintele George Bush, viitorul președinte, îl vizita la București pe Ceaușescu, solicitându-i și ascultându-i cu respectul față de un expert opiniile în legătură cu detensionarea situației din Orientul Mijlociu.
Nu este singura deosebire dintre Ceaușescu și Dăncilă. Premierul României a adoptat față de Trump poziția de cap și mână pe care o recomanda Traian Băsescu când numea America Marele Licurici. Pe Netanyahu, doamna Dăncilă îl mai satisfăcuse deja de câteva ori. Rețineți că dânsa o face din prea multă dragoste, fără ca vreunul dintre cei doi bărbați, de stat, să i-o ceară.
Deși, subsemnatul, pervers cum sunt, cred că tot la Daddy Dragnea se gândește în acele momente…
Nicolae Ceaușescu însă, stimați Europeni FM, trebuie să știți că n-a lingușit pe nimeni, niciodată. Nu le-a cântat în strună nici lui Menahem Begin, nici lui Anwar el Sadat, n-a făcut sluj nici în fața președinților Statelor Unite sau secretarilor Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Ceaușescu rămâne un criminal național, pe care l-aș fi omorât cu mâna mea, dar n-am cum să nu recunosc că a fost și un politician cu șira spinării, căruia nu-i trecea nimeni pe dinainte, demn până în ultima clipă a vieții.
Premierul României suveraniste a lui Dragnea a arătat la Washington ca o servitoare trimisă de stăpân să îndese o șpagă în buzunarele „doctorilor” de peste ocean, că poate-poate i-or trata răul de pușcărie…”
