Cristian Tudor Popescu: “Nu am aparținut niciodată „intelighenției” zisă „de dreapta”. Nu am fost elitist, monarhist, apologet al perioadei interbelice. Am fost și am rămas un critic al fenomenului Piața Universității. Am crezut întotdeauna că trebuie să progresăm împreună cu masele de oameni simpli, nu doar intelectualii deținători de diplome și titluri.
În anii `90, stimați europeni FM, am publicat un text intitulat „1 vot = 1 vot”, în care explicam de ce votul unui profesor universitar trebuie să conteze în urnă tot atât cât cel al unei femei de serviciu. Eram convins că poporul nu greșește și că eu trebuie să fiu în stare să îi înțeleg alegerile, oricare ar fie ele.
În zilele noastre însă, am ajuns să propun utilizarea bacalaureatului ca permis de votare. Așa cum există examen pentru permis de conducere. Am făcut-o considerând că printre cei care au trecut acest examen este mai probabil să se afle mai mulți votanți raționali, informați, necumpărabili, adică un intelectorat, decât printre cei care nu l-au trecut sau nici nu l-au dat.
Unii au obiectat că diploma de bac nu face doi bani și au zeificat bunicii cu 4 clase, considerați votanți de mare inteligență și bun-simț. Păi, dacă ar fi așa, haideți să desființăm bacalaureatul, liceul, facultățile și să ne bazăm pe înțelepciunea populară, eficiență în gospodărie și pe uliță. În perioada comunistă s-au făcut o grămadă de filme despre șansa de a nu intra la facultate. Numai cei care mergeau întâi în fabrică și pe urmă dădeau la seral deveneau oameni adevărați, studenții „din prima” rămâneau niște neterminați, niște filfizoni rupți de mase.
Am spus bacalaureat doar ca să provoc dezbaterea. Ar putea fi și un examen de treaptă, după absolvirea celor 10 clase obligatorii, care să ofere dreptul de vot. Ar putea fi și un test grilă de cunoștințe politice, sociale, economice, etice pe care îl dai dacă vrei să devii alegător.
Nici măcar nu cred că există vreo șansă de a se aplica ceva din ce am propus.
Și atunci, de ce am adus în discuție toate acestea?
Pentru că, în atâția ani și atâtea rânduri de alegeri, am văzut scoși în față prin vot numai inși încadrabili în una sau mai multe dintre categoriile: hoți, escroci, mincinoși, scelerați, megalomani, mârlani, ignoranți, imbecili, iresponsabili… Am crezut că a vota se învață și că oamenii pot greși, dar nu vor persevera în greșeală. Că vor fi de din ce în ce mai bună conștiință și mai greu de prostit.
M-am înșelat. În materie de comportament de vot, de civilizație și morală electorală suntem, în 2018, la nivelul din 1990, dacă nu mai jos.
De fapt, problema subsemnatului este că, așa cum unii își pierd credința în Dumnezeu, mi-am pierdut credința în ceea ce se numește popor.”
