● Gheorghe Hagi e campionul României. Pentru că Gică mai merită un titlu, pe lângă „Cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor”: Cel mai mare antrenor român de fotbal. Se pot face pe loc două contrapropuneri: Anghel Iordănescu, Mircea Lucescu. Antrenori cu rezultate impresionante, fără discuție, dar ei nu au creat o echipă, au preluat, de cele mai multe ori, jucători foarte buni, consacrați. Gică Hagi a făcut mai mult: a zămislit un spirit, pe care l-a insuflat unor fotbaliști tineri, necunoscuți. A născut cluburi de fotbal din pământ, din iarbă verde. Farul Constanța a reușit să învingă un FCSB superior ca valoare tehnică, printr-o capacitate de a îndura, un elan și o dăruire de echipă din Premier League, cum nu mai credeam să văd vreodată în România.
Construind echipe, Hagi s-a reconstruit pe sine. Vă mai amintiți debutul lui dezastruos ca antrenor al echipei naționale? De acolo, de foarte jos, Gică a avut tăria să înțeleagă că a juca nu e totuna cu a antrena. Cu umilință, răbdare, cărți și carnețel a început să învețe. S-a descurcat singur, fără susținerea unei Federații care l-a ținut pe tușă. Și a reușit să aducă pe lume o pasăre rară, într-o țară în care tăiatul aripilor e sport național. Într-o țară în care educația abia își mai trage sufletul, marele Hagi a avut puterea și priceperea să se autoeduce.
● În matematică, o funcție se zice invariantă la rotație dacă, în urma unei rotații cu unghi arbitrar, aplicată argumentului funcției, valoarea ei rămâne aceeași.
Rotația cadrelor în guvernul României presupune înlocuirea unor miniștri PNL cu miniștri PSD și invers, începând cu premierul. Funcția guvernamentală Ciu-Cio este invariantă la rotație, adică valoarea guvernului va fi neschimbată, asta pe care o vedem. Pe scurt, e foarte greu să mai deosebești peneliștii de pesediști.
Un exemplu grăitor este omomorfismul Bode-Ponta. Starostele Internelor folosește ministerul Cercetării, condus de liberalul Burduja, ca să se spele de plagiat. Cum? Cu mâna interminabilă a Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, bombasmagoricul organ fiind o dependință a ministerului. Nu altfel a procedat plagiatorul Ponta, servit de ministrul Educației de atunci, pesedistul L. Pop Genunche, care, chiar în momentul în care Consiliul General CNATDCU s-a adunat să discute plagiatul premierului Ponta, a desființat pur și simplu prin ordin de ministru zisul Consiliu, înlocuindu-l cu altul, în care băga 25 de membri noi peste cei 21 existenți.
Cu eticheta Nufărul pusă de CNECȘDTI, Bode speră să fie și el un invariant la rotație. Dar, în clipa de față, rotația e blocată. Iar soluția cea mai eficientă pentru a merge mai departe îmi pare a fi nu rotația, ci fuziunea prin absorbție a PNL în PSD:
● Biserica Ortodoxă Română zice sus și tare că UE nu poate impune României recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex. Ba poate, sfinți părinți. Oricum, nu Biserica e cea îndrituită să oprească asta. Căsătoria este un act de stare civilă, oficiat și legalizat de primărie, nu de preot. Cununia religioasă nu are altă valoare decât cea simbolică. Bunînțeles, BOR are dreptul să refuze a pune pirostriile cuplurilor homosexuale, lucru cu care sunt de acord.
Pe de altă parte însă, n-ar merita să mai chibzuiască oleacă Preasfințiile Lor și Preafericitul, un biznismen de mare clasă, asupra faptului că mai multe căsătorii decât cele tradiționale ar însemna o sursă suplimentară de profit pentru Sfânta Biserică? Că, la urma urmei, nu sunt și homosexualii copiii lui Dumnezeu?
● Sunt întrebat cum de am atâta încredere în Simona Halep încât exclud posibilitatea ca ea să-și fi introdus în mod conștient în corp substanțe interzise.
Răspunsul e limpede și simplu: o privesc jucând tenis de peste 10 ani. Cred că am scăpat 2-3 partide. Și niciodată, în sute de meciuri, n-am văzut-o recurgând la nici cel mai mic tertip pentru a câștiga. Sunt o grămadă, pe care multe jucătoare le folosesc frecvent: pauze „medicale”, ca să „înghețe” adversara care e pe val, contestarea nejustificată a unor mingi, discuții răstite și îndelungi cu arbitrul, ca să rupă ritmul meciului, dezlegarea și legarea șireturilor când stăteau foarte bine, dispute gestuale și verbale, cu spectatorii, tropăit la primire ca să deranjeze oponenta când servește… Nici măcar antijocul cu mingi înalte, aruncate pe fundul terenului, nu-mi amintesc să-l fi folosit când nu era în formă. Nici când a fost nedreptățită clar n-a protestat prea mult, în vreme ce eu înjuram îngrozitor prin cameră. Jocul Simonei, fie bun, fie excepțional, fie slab, a fost întotdeauna drept, liniar, cinstit.
Simona a avut în sânge Roxadustat, dar trișul nu-l are în sânge.
Cristian Tudor Popescu, la Judecata de Joi, în Deșteptarea:
Puteți reasculta Deșteptarea din secțiunea podcast Europa FM, cu ajutorul aplicației gratuite pentru Android și IOS Europa FM sau direct în Spotify și iTunes.
